Neînțelegerea

CUPRINS

 NeînțelegereaOWEN JONESMihaela TimaruDEDICAȚIEMULȚUMIRICITATE INSPIRAȚIONALECUPRINS1 ALEGERE FORȚATĂ2 CONȘTIENTIZAREA3 MICUL AJUTOR AL MAMEI4 INSPIRAȚIA5 VECINII6 PRIETENII LUI MEGAN

 NEPOFTIȚII1 Încercările Domnului Lee

1 Neînțelegerea

Un ghid spiritual, un tigru fantomă și o mamă înfricoșătoare!

de

1 OWEN JONES

Traducător:

1 Mihaela Timaru

Copyright © 2021 Owen Jones

Neînțelegerea

Ediția a cincea

de Owen Jones

Publicată de

Megan Publishing Services

https://meganthemisconception.com

Dreptul lui Owen Jones de a fi identificat ca autor al acestei lucrări a fost revendicat în conformitate cu secțiunile 77 și 78 din Legea privind drepturile de autor, modelele industriale și brevetele din 1988. Dreptul moral al autorului a fost revendicat.

În această operă de ficțiune, personajele și evenimentele sunt fie produse ale imaginației autorului, fie sunt utilizate în totalitate fictiv. Unele locuri pot exista, însă evenimentele sunt complet fictive.

Contactează-mă la:

http://facebook.com/angunjones

http://twitter.com/owen_author

owen@behind-the-smile.org

http://owencerijones.com

Înscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi informații privilegiate

cu privire la cărțile și opera lui Owen Jones

prin introducerea adresei tale de e-mail aici:

http://meganthemisconception.com

Alte nuvele din aceeași serie:

Seria Megan

Un ghid spiritual, un tigru fantomă și o mamă înfricoșătoare!

Neînțelegerea

A treisprezecea aniversare a lui Megan

Megan în excursie cu școala

Examenele școlare ale lui Megan

Discipolii lui Megan

Megan și pisica pierdută

Megan și primărița

Megan se confruntă cu ridiculizarea

Vizita bunicilor lui Megan

Tatăl lui Megan se îmbolnăvește

Megan merge în vacanță

Megan și hoțul

Megan și ciclistul

Megan și bătrâna doamnă

Grădina lui Megan

Megan merge la grădina zoologică

Megan merge în drumeție

Megan și concursul de gătit

Megan merge să călărească

Megan merge să navigheze cu iahtul

Megan la carnaval

Crăciunul lui Megan

1 DEDICAȚIE

Această ediție este dedicată soției mele, Pranom Jones, pentru că îmi face viața cât poate de ușoară și face asta excelent, și părinților mei, Colin și Marion, pentru educația minunată pe care mi-au dat-o mie și fraților mei.

Karma va răsplăti pe toată lumea în mod just.

1 MULȚUMIRI

Soției mele, Pranom, pentru răbdarea ei, și prietenului meu lordul David Prosser pentru ajutorul dat în conceperea coperții.

1 CITATE INSPIRAȚIONALE

„Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa ai auzit,

Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa au spus și s-a zvonit de către mulți,

Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa a fost scris în textele tale religioase,

Nu crede în ceva doar pe baza autorității profesorilor și a oamenilor în vârstă,

Nu crede în tradiții doar pentru că ele au fost transmise de generațiile dinainte,

Însă dacă după observare și analiză, dacă ceva coincide cu rațiunea și duce la binele și beneficiul unuia și tuturor, acceptă-l și trăiește conform acestuia.”

Gautama Buddha

––

Mare Spirit, a cărui voce sălășluiește în vânt, ascultă-mă.

Permite-mi să devin puternic și să îmi îmbunătățesc cunoștințele.

Fă-mă să văd veșnic culorile apusului. Fie ca mâinile mele să respecte lucrurile pe care mi le-ai oferit.

Învață-mă secretele ascunse sub fiecare frunză și piatră, așa cum

i-ai învățat pe înaintași.

Permite-mi să îmi folosesc puterea, nu să fiu mai măreț decât fratele meu, ci pentru a mă război cu cel mai mare dușman al meu, eu însumi.

Permite-mi să mă prezint întotdeauna în fața ta cu mâinile curate și inima deschisă, asta ca pe măsură ce viața mea pământească se stinge precum apusul, Spiritul meu să se întoarcă la tine fără rușine.

(Bazat pe o rugăciune tradițională Sioux)

1  CUPRINS

1 Alegere forțată

2 Conștientizarea

3 Micul ajutor al mamei

4 Inspirația

5 Vecinii

6 Prietenii lui Megan

Nepoftiții

1 1 ALEGERE FORȚATĂ

Megan era închisă din nou în pivnița de cărbune, pe punctul de a începe să plângă. Avea doar doisprezece ani și nu putea să înțeleagă de ce mama ei i-ar face un lucru atât de îngrozitor. Se întâmplase încă de vreo câteva ori înainte, însă, probabil, credea ea, tatăl său nu știa nimic despre acest lucru. Nu i-a spus niciodată și era sigură că nici mama ei nu i-ar fi spus vreodată.

Era un pact tacit între ea și mama ei să se ajute reciproc, însă, iată, era din nou aici, stând în pivniță, în murdărie și praf cu cine știe ce creaturi oribile care o urmăreau.

Nu avea de unde să știe. Era întuneric beznă și se străduia din toate puterile să nu plângă și să-și implore mama să îi dea drumul. Însă, încercase asta cu alte ocazii iar mama ei i-a impus cerințe nerezonabile ca și condiții pentru a îi da drumul. Condiții pe care ea știa că nu le poate îndeplini, oricât ar fi vrut.

Câteodată părea că ea este singura care lua în serios pactul.

În ciuda eforturilor sale, lacrimile au început să-i curgă pe obraji, din nou, trasând râuri invizibile prin praful de pe fața ei și ducând praful de cărbune pe uniforma ei școlară. Era prea mult, chiar era. Cum putea cineva care o înțelegea atât de bine să se poarte atât de crud cu ea, singura ei fiică?

Megan a tresărit involuntar când mama ei intenționat a lovit ușa cu aspiratorul în timp ce trecea pe lângă aceasta. Nu era nici măcar o mică rază de lumină care să o ajute să se liniștească, așa că a făcut ceea ce descoperise că o ajuta cel mai mult și s-a cățărat pe grămada de cărbune până la perete și apoi la dreapta până când a găsit colțul.

Ajunsă acolo, și-a tras fusta lungă peste picioare și a băgat-o sub ea pentru a evita ca orice vietate nedorită să îi intre sub haine. Și-a închis toți nasturii de la bluză, și-a ridicat șosetele, și-a tras puloverul peste cap și și-a retras mâinile în interiorul mânecilor. Astfel, Megan știa că era cât de cât în siguranță față de orice vietate din pivnița de cărbuni. Nu era îngrijorată cu privire la fantome sau lucruri de genul ăsta, deși cu siguranță asta era problema, însă nu îi plăcea ca insectele să se târască pe ea și nu suporta gândul de a fi mușcată și sângele să îi fie supt. Ura și păianjenii, însă înfășurată în coconul uniformei școlare, știa că erau câțiva centimetri de piele deasupra șosetelor la care ar fi putut totuși ajunge insectele târâtoare. Câțiva centimetri pătrați mai exact, pentru că brațele sale erau strânse bine pe lângă gambe.

Își dorea să se poată opri din plâns. Chiar și pentru puțin timp, însă știa că la un moment dat se va opri în timp ce aștepta să fie eliberată. Știa și când se va întâmpla asta, în jur de cinci jumate, având jumătate de oră să se aranjeze înainte ca tatăl său să ajungă acasă de la serviciu.

Megan înțelegea de ce mama ei făcea acest lucru. Pentru că îi era frică, iar lui Megan nu îi era. Mamei ei îi era frică pentru ea, astfel că voia să o facă să îi fie la fel de frică precum îi era ei. Problema era că lui Megan nu îi era frică și nu vedea nimic de care să îi fie frică. A încercat să îi explice de o sută de ori, însă a oprit-o figurativ sau efectiv, la fel ca acum.

Ambii ei părinți erau catolici, însă mama ei era o catolică foarte strictă, iar tatăl ei cumva mai puțin. Mamei ei îi era frică de Viața de Apoi, așa spusese, însă nu pentru sine însăși, pentru că se considera o bună catolică și era convinsă că locul ei în Rai era deja asigurat atât timp cât va continua să își îndeplinească datoria. Problema, din punctul de vedere a lui Megan, era că mama ei credea că parte din datoria ei era să își închidă fiica în pivnița de cărbuni, de asta ea era acum aici.

Tatăl ei era și el născut catolic, însă nu așa de strict precum mama ei. El credea că dacă oamenii doreau să riște osânda veșnică, atunci asta era alegerea lor. Îi păsa de sufletul său și de cel al persoanelor pe care le iubea, însă credea într-o anumită măsură în liberul arbitru, chiar și pentru fetițele mici.

Megan își iubea ambii părinți, în ciuda lucrurilor pe care mama ei i le făcuse. Deși, era încă mică, a realizat că mama ei îi voia doar binele. Chiar a încercat să îi iubească pe amândoi în mod egal, însă, din punctul de vedere al lui Megan, problema era că mama ei nu a avut Profesori buni sau i-a fost prea frică să creadă ce a văzut, auzit sau simțit.

Nu era sigură ce erau, știa doar că le avea și la fel le aveau și alții, însă mama ei nu voia să le recunoască, așa că nu voia să creadă că și alții le aveau.

– La urma urmei, îi spusese mama ei, eu am treizeci și patru de ani, iar tu doar doisprezece. Am studiat la școala catolică, în timp ce tu te-ai dus doar la școala generală interconfesională.

Aparent, mama ei nu a avut nicio problemă cu sistemul general de școlarizare, însă a scuipat cuvântul „interconfesional”. Megan nu a înțeles niciodată problema. A întâlnit oameni și buni și răi, deștepți și nu așa deștepți și familiarizați sau mai puțin familiarizați cu majoritatea religiilor.

Mama ei se încadra în categoria celor buni, deștepți și destul de familiarizați.

Tatăl ei era bun, deștept și suficient de familiarizat.

Megan se considera a fi bună, rezonabil de deșteaptă și foarte familiarizată.

Asta era problema ei. De aceea era ghemuită într-un colț întunecat al unei pivnițe de cărbuni cu tot felul de lucruri care probabil se târau pe ea chiar în această secundă. Au trecut-o fiorii la acel gând, însă smiorcăiala se oprise acum așa cum știa că la un moment dat o să se oprească.

Știa că are două opțiuni.

Îi putea spune tatălui ei ce se întâmpla cu ea atunci când nu era el acasă și să producă un scandal, care ar putea duce la divorț sau ca ea să fie luată în îngrijirea statului, sau ar putea pretinde că nu știa, așa cum făcea ea în mod obișnuit.

Megan a învățat că cel mai bun lucru de făcut atunci când era închisă în pivniță, era să se gândească la altceva, iar subiectul la care îi plăcea să se gândească cel mai mult erau prietenii ei. Nu avea mulți prieteni, însă aceștia erau speciali pentru ea. Prietenii ei favoriți erau bunicul, Wacinhinsha și pisica ei.

Și-a închis ochii, a încercat să se relaxeze și a încercat să și-i imagineze în fața ei sau stând lângă ea. Asta o făcea să aibă un sentiment plăcut și de fiecare dată când era supărată făcea lucrul ăsta. Era unul dintre micile sale trucuri pentru a face față atunci când viața părea nedreaptă.

Megan a crezut că a simțit ceva ce a trecut pe lângă piciorul ei și a auzit un zgomot slab care a fost înăbușit de puloverul ei.

Pentru un moment a înghețat.