Marin: De astupat ochii mi-ai dat… dar de astupat gura?…
Măgdian: Cu adevărat… uitasem!… poftim și pentru gură… (Îi dă încă o pungă; în parte.) M-a scurs de bani hoțul.
Marin (în parte): Două merțe! noroc să deie Dumnezeu. (Tare, alergînd după Măgdian.) Cucoane… cucoane… dar de astupat urechile nu-mi dai ceva?
Măgdian (viind supărat lîngă Marin): Cît pentru urechi, să știi că ți le-oi bate la stîlp dacă te-a împinge păcatul să auzi ceva cu ele… Auzitum-ai? (Iese prin fund în stînga.)
Marin: Bunătatea d-tale, cucoane… sărut mînile… De-acum sînt și surd și mut. (Viind în fața scenei.) Mă!… ‚da bine ți-a curs laptele în păsat, Marine… hăi!… două pungi de bani deodată!… Ian vezi-le cîtu-s de grele… parcă-s două prepeliți de toamnă. (Sărutîndu-le.) Că mare drăgălașe mai sînteți pe fața pămîntului!… Am să cumpăr o rochie de halastîncă Floricăi… da știi? cole, ghiurghiulie… să-ți ieie ochii cale de-o poștă… și mie am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s Bimbașa-Sava… Ei, de-acum, Mărinaș dragă, destulă vorbă… și mi te apucă de lucru, că azi îi ziua cuconiței. Să te văd, tătucă… să mi-i durezi un snop de flori cît o dimerlie, tot cu bujori și cu ciuboțica cucului. (Merge de ridică scara de sub balcon și o așează în fund.) Ia scara asta mi-a adus noroc astăzi… Bine-a zis cine-a zis, că norocu-i ca o scară!…
Cîte soiuri de momițe
Am văzut în viața mea
Tot sărind din schițe-n schițe
Pe a lumei scară grea!
Ș-ajungtnd în vîrf. deodată
Le-am văzut de sus căzînd
Cînd pe schițe chiar îndată
Săreau altele rîzînd;
Căci norocu-n lume e-ndoită scară,
Unul cînd se suie, altul se coboară.
(Iese prin fund, în dreapta.)
Scena IV
Anica (pe pragul ușei pavilionului din dreapta, vorbește în cantonadă): Un răvaș pentru mine?… De unde?… de la Roman?… Adu-l încoace… (Vine în scenă, deschizînd răvașul.) Cine să-mi scrie de la Roman? Măgdian?… nu cred ca să fi putut ajunge. (Citește:) „Sărut albele mînușiți a verișoarei Anicăi. Cunoști învăpăiata dragoste ce ți-am purtat în suflet tocmai din copilărie… (Vorbit.) Ha, ha, ha, ha!… iar de la nebunu cel de Ghiță Făurin… vărul meu… Ian să videm ce mai zice? (Citește:) D-ta însă, Anicuță mult adorată, m-ai izgonit cu cruzime din ochii matale și mi-ai hotărît să nu mă înfățișez dinaintea lor, decît numai cînd oi fi însurat… (Vorbit.) Ce era să fac dacă nu mai înceta cu declarații de amor… (Citește:) Iată dar că nemaiputînd învinge dorul ce am de a te videa, iubită verișoară, m-am jertfit pe altarul lui Isaia-dănțuiește; și nu mai tîrziu decît astăzi voi zbura la Florinești unde este îngerul vieței mele. Nevasta mea mi-a sluji de pașaport, spre a trece hotarul moșiei matale… Al matale în veci robit. – Ghiță Făurin. Post-scriptum: Nevasta mea este un rod cîmpenesc, fiind răsărită și crescută tot la țară. Te rog, iubită Anicuță, să treci cu viderea oarecare necioplire a apucăturilor sale.” Ce supărare! Tocmai cînd vreu să fiu singură, să-mi vie oaspeți… și-apoi încă cine?… nebunu cel de Ghiță! Nici că poate cineva să fie un ceas în liniște… (Se primbla supărată.)
I
Păsărele mult iubite,
Cît sînteți de fericite
În al vostru dulce trai!
Voi iubiți, iubiți în pace,
Voi zburați unde vă place
Și prefaceți lumea-n rai.
II
De m-aș face-o păsărică
N-aș mai plînge singurică
Cu-a mea jale, cu-al meu dor;
Dar ca voi, mici păsărele,
Aș schimba zilele mele
În dulci zile de amor.
(Se aude în fund, în dreapta, glasuri multe de țărani. Anica întră în boschet.)
Scena V
Anica, Slujnica (ieșind din dreapta) și, mai pe urmă Marin (cu săteni)
Slujnica: Cuconiță! o venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale și să roagă să vie aice.
Anica: Cum?… azi e sărbătoarea mea?… Eu o uitasem.
Slujnica: Le dai voie, cuconiță?
Anica: Zi-le să vie.
(Slujnica se duce în fund, în culisele din dreapta, și se-ntoarce îndată cu țăranii.)
Anica (singură) Curios lucru! Cînd eram măritată cu Florinescu, număram zilele pe degete… și acum nici nu știu cum trec.
(Sătenii vin din fund cu pocloane. Marin în fruntea lor aduce un buchet mare.)
SăteniI
Haideți toți cu veselie
Să urâm întru mulți ani
Pe stăpîna de moșie
Ce iubește pe sărmani!
Marin
Cuconiță, sănătate,
Să trăiești întru mulți ani!
Toți cu inime curate,
Grădinari, păstori, țărani,
Îți depunem la picioare
Ale noastre mici odoare.
(Sătenii ce port pocloane se înaintează pe rînd și le închină Anicăi. Marin le arată.)
Marin
Pui de găină,
Flori de grădină.
Toți
Pui de găină,
Flori de grădină.
Marin
Mere și pere,
Ouă și miere.
Toți
Mere și pere,
Ouă și miere.
Marin
Și fragi și mure,
De la pădure.
Toți
Și fragi și mure,
De la pădure.
Marin
Și trei meioare,
De sărbătoare.
Toți
Și trei meioare,
De sărbătoare.
Anica
Oameni buni, cu mulțămire
Lîngă mine vă privesc.
Sănătate, fericire
Eu din suflet vă doresc.
(Dîndu-le o pungă cu bani.)
Iată, mergeți în cimpie
Să jucați cu veseliei
SăteniI
Să trăiască-n veselie!
Să trăiască-ntru mulți ani
Stăpînica de moșie
Ce ajută pe sărmani!
(Se aude în fund, în dreapta, vuiet de cai de trăsuri fi răcnete șurugiești. Sătenii se trag cîntînd pintre copacii din dosul boschetului.)