Scena II
Smărăndița, Tinca
Tinca: Verișoară, ce i-a abătut bărbatului tău să-ți propuie un astfel de rămășag?
Smărăndița: Nu știu; dar… lasă-l că l-oi învăța eu cum să judece femeile.
Tinca: Da bine… ce fel ai să-l înșeli?…
Smărăndița (zîmbind): îi videa.
Tinca: Cum? ți-ai și închipuit planul?
Smărăndița: Nu ți-am spus că femeile au cîte un drăcușor care le povățuiește? (Sună clopoțelul.) (Întră un fecior.)
Smărăndița: Du-te de poftește pe madam Franț, guvernanta, să vie sus.
(Feciorul iesă.)
Tinca: Spune-mi și mie, verișoară, ce ai să faci? Mă rog matale.
Smărăndița: Am să-l fac pe bărbatu meu să se înamoreze de mine.
Tinca: Cum se poate?
Smărăndița: Îți pare greu lucru?
Tinca: Ba nu… D-apoi…
Scena III
Smărăndița. Tinca, madam Franț
Madam Franț: Ce poftești, cuconiță?
Smărăndița: Dragă madam Franț, am să te rog să-mi faci o slujbă.
Madam Franț: Poroncește-mi ce ți-a plăcea.
Smărăndița: Să ai bunătate ca să te duci pănă peste drum, la croitorul ce vinde costumuri de balmasqué, și să-mi iei un domino negru de catife; dar să zici că-i pentru d-ta. madam Franț Dar eu n-am fost de cînd sînt la balmasqué.
Smărăndița: Că nici cer de la d-ta ca să te trudești pe la bal, ci, dimpotrivă, voi să merg eu însămi.
Madam Franț: Așa? Foarte bine. Mă duc îndată la croitor,
Smărăndița: Dar să nu întîrzii!
(Madam Franț iesă.)
Scena IV
Tinca, Smărăndița
Tinca: Păre-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul.
Smărăndița: Dacă l-ai înțeles… cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc.
Tinca: Auzi, șirată, cum s-ascunde de mine!
Smărăndița: D-apoi tu nu te ascunzi, de mine ca să citești răvașele’ ce-ți scrie Nicu Tolinescu?
Tinca (turburîndu-se): Cine?… Nicu?
Smărăndița: Parcă eu nu știu? Dar să lăsăm vorba asta… Ia ascultă, Tincă: cum voi ieși de-acasă, să dai poroncă tuturor slugilor să se culce și să stingă toate lumînările de prin odăi, pentru ca să fie întuneric preste tot locul cînd m-oi întoarce.
Tinca: Dar pentru ce?
Smărăndița: Pentru că mi-ai înțeles planul. (Trage clopoțelul.)
(Lacheul intră.)
Smărăndița: Du-te de adă o trăsură bună și să-i zici să steie la poartă.
(Lacheul iesă.)
Tinca: Ai să ieși?… Și mult ai să întîrzii, Smărăndiță?
Smărăndița: Nu știu; dar să nu cumva să te găsesc deșteaptă… auzi?
Tinca: Nu te teme, că eu acuș mă culc.
Scena V
Tinca, Smărăndița, madam Franț
Madam Franț: Iaca domino, cuconiță.
Smărăndița: A! foarte mulțămesc, madam Franț.
Madam Franț: Ce se mai mira croitorul, cînd i-am cerut un costum!… Se uita la mine și nu voia să creadă că. eu aș fi avut de gînd să merg la bal-masqué… Parcă bătrînele nu mai au inimă și gust de joc.
Smărăndița: Croitoru-i un obraznic.
Madam Franț: Asta i-am zis și eu.
Smărăndița: Hai cu mine să mă-mbraci, madam Franț.
Madam Franț: Haide, cuconiță.
(Smărăndița iesă prin stînga, madam Franț o urmează pănă la ușă și pe urmă se-ntoarce iute de dă un răvaș Tincăi.)
Madam Franț: Ține, dragă duducă, un răvaș de la cuconul Nicu.
Tinca: A! cînd ți l-a dat?… Îmi vine să te sărut de bucurie.
Madam Franț (fugind): Acum, acum. (În parte.) Ia așa eram și eu cînd eram tînără. (Întră în stînga.)
Scena VI
Tinca
Dragu Nicu!… Să videm degrabă ce-mi mai scrie? (Deschide răvașul și citește:)
„Duducă Tincă! Știi cît te iubesc din ceasul acel preafericit în care am jucat cu d-ta la revelion! Știi că sînt gata a jertfi tot ce am mai scump pe lume pentru a împlini poroncile ce ai binevoi să-mi dai!… Știi că cea mai prețioasă dorință a inimei mele este de a te numi, într-o zi, scumpa mea soție!… Dă-mi voie să mă întîlnesc cu d-ta macar un ceas, pentru ca să-ți spun din viu grai toată dragostea ce ai insuflat robului d-tale.
Nicu Tolinescu.”
Ah, ce plăcere, ce bucurie,
În al meu suflet acum simțesc!
Curînd aice are să vie
Nicui, pe care de mult iubesc.
De cind, la Curte,
Făcîndu-mi curte
Dulci complimente mi-a adresat,
De fericire
Și de uimire
Inima-mi bate neîncetat.
Mi-aduc aminte
De-a lui cuvinte
Ce la mazurcă tainic mi-a zis,
Ș-a lui privire
Cu mulțămire
De-atunci adese o văd în vis!
Ah, ce plăcere, ce bucurie,
În al meu suflet… ș.c.l.