Scena IV
Chirița, Guguliță și pe urmă Feciorul
Chirița: Ei! de-acum hai degrabă la îmbrăcat… Guliță, du-te de-ți pune straiele cele de Anul Nou și te fă pupuica, sufletul meu.
Guguliță: Da nu pot să mă-mbrac singur, neneacă…
Chirița: Auzi, coșcoge calindroiu? Doamne! că alintat ai mai fost… Măi ficior…
Feciorul (îmbrăcat în livrea strâmtă): Aud, cucucoană. (Vine pe ușa din fund.)
Chirița: Iaca țuțuianu… și-o pus livreua… Ian să videm, bine-o lucrat-o jidanu?
Feciorul: Mă cam strânge la coate și-n spate.
Chirița: Da ce vrei?… să bălălăiești ca într-un sucman?… așa-i moda-n Ieși.
Feciorul: Nu știu ce mâncare o fi moda ceea… dar știu că mă strânge moda-n spate de-mi ies ochii… parcă m-a pus în teasc!
Chirița: Taci din gură… și mergi de-mbracă cuconașul. Guliță, să nu mă dai de sminteală.
Guguliță: Lezebon, maman… eu acuși sunt gata… cât ai bate-n palme. (Iese cu feciorul și intră în odaia lui.)
Chirița: Acum, ia să-mi văd și fetele… (Strigă.) Aristițo, Calipsițo…
Scena V
Chirița, Aristița, Calipsița
Aristița, Calipsița (crăpând ușa odăii lor): Aud, maman.
Chirița: Da veniți încoace… Ce, Doamne, iartă-mă, de-mi faceți iții?
Aristița, Calipsița (coborând ochii): Maman…
Chirița: Ce-ați pățit astăzi de vă fasoliți așa?…
Aristița, Calipsița: Nu suntem încă îmbrăcate.
Chirița (în parte): Bietele copile!… Ce rușinoase-s!… vezi dacă le-am crescut cum se cade?… iar nu ca dimonu cela a cucoanei Nastasiicăi, care dă la om fără băț. (Tare.) Ei! cătați de vă-mpodobiți frumos și puneți-vă nasul în talgere cu apă rece să se disroșească, hai. (Fetele închid ușa.) Doamne!… Doamne! de când m-o adus păcatele aici, am obosit ca un cal de poștă. Ș-apoi ce folos!… cuconașii din Ieși nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile, parcă ei sunt cu steua-n frunte.
Ce folos, vai! că am fete,
Porumbițe cucuiete,
Tinerele, frumușele,
Curățele, hărnicele;
Cu cadrilul lor,
Franțuzeasca lor,
Stăricica lor
Și ghitarda lor!
Azi bonjurii cu lungi plete
Fug de fete cucuiete
Și-ngroziți de șotii rele
Fug de ele ca de iele!
(Se aude bătând în palme în odaia fetelor.)
Chirița: Bat în palme copilele… (Bate și ea în palme.) Ioană… Ioană!… nici c-a veni azi surda!… Ioano! fa!… se vede c-o adormit strigoaica… mai știi ce?… Ian să videm… (Intră în odaia ei. Se aude dând o palmă și zicând:) Na! somnoroasă… să te-nvăț eu.
Aristița, Calipsița (din odaie): Ioano… Ioano…
Țiganca (ieșind din odaia Chiriței cu părul zburlit și intrând în odaia fetelor): Iată-mă-s… iată-mă-s… Ce este?…
Chirița (din odaie): Ioano… Gheorghe…
Feciorul (ieșind din odaia lui Guliță): Aud, cucoană. (Aleargă până la ușa Chiriței și se întoarce înapoi la ușa lui Guliță; pe urmă face îndărăt și intră la Chirița.)
Guguliță (din odaie): Gheorghe… Gheorghe…
Chirița (din odaie): Ioană… Ioană…
Aristița, Calipsița (din odaie): Na! coțofană. (Se aude dând palme.)
Țiganaca (ieșind amețită, aleargă când la o ușă, când la alta și în sfârșit intră iar la fete, care în toată vremea asta o tot cheamă): Mare păcat!…
Guguliță (încălțat cu o singură ciubotă, aleargă după Gheorghe și intră după el în odaia Chiriței): Gheorghe… Gheorghe… da vină de-mi pune ciubota…
Scena VI
Pungescu, Bondici
Bondici (deschizând ușa din fund, încet): Nime în tindă, nime în odaie; tufă ca-n punga noastră… (Deschizând ușile.) Poftim, arhon spătar, că aici suntem la locul nostru.
Pungescu: Poftim d-ta întâi, arhon agă.
Bondici: Ba… mă ferească Dumnezeu!… poftim.
Pungescu: Ce se potrivește… (Intră odată amândoi râzând.)
Bondici: Ne poftim ca oarecine la temniță.
Pungescu (răsărind): Ia… nu pomeni de temniță, neneo, că mă-nfior pân-în unghii…
Bondici: Pentru ce, neiculiță?… pentru că ai pârjolit mai deunăzi la cărți pe sărdarul Cuculeț?
Pungescu: Precum zici… acest onorabil sărdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul… Nu cumva oare vrea să ne joace vro coțcă?
Bondici: Păn’ la coțca lui, fora tu înainte cu coțca ta și zi: buni patruzeci.
Pungescu: Cu urma cincizeci… o știu! dar mi-e frică… de! ce să fac… mi-e frică.
C-un director de agie
Nu e lucru de glumit,
Căci el poate-ntr-o mânie
Să te puie la dubit.
Bondici
Pentru ce să-ți fie frică?
Nu ești, neneo, vel-spătar?
Pungescu
Azi spătar e chiar nimică…
Bondici
Înțeleg… fii agă dar.
Pungescu
Agă? agă? bine, fie!
Rangu-i nobil și-l primesc,
Însă…
Bondici
Însă…
Pungescu
De agie
Eu mă tem și mă feresc.
Bondici: Ei, geaba! nici c-oi să pot să-l fac om… Da oare unde să fie cucoanele de gazdă?
Pungescu: Poate c-o fi dormind după prânz… obiceiul pământului.
Bondici: Aș! obiceiurile cele bune se pierd pe toată ziua… însă, apropo… cum mergi tu cu curtea?
Pungescu: Cu Curtea… îi trag opoziție pă zdreavăn pân’ ce-oi prinde un os… tot obiceiul pământului…
Bondici: Ha, ha, ha!… Eu te întreb de curtea ce faci demuazelelor!
Pungescu: Merg țeapăn… da tu?
Bondici: Vârtos… Ei, apoi ce facem?… ne însurăm?
Pungescu: Zestre este?
Bondici: Trebuie să fie că-s de la țară… și știi tu că la țară se-ngrașă bobocii.
Pungescu: Bobocii?… vrei să zici gâscănașii?
Bondici: Bine-ar fi să ne luăm de vorbă în sfârșit cu cucoana Chirița, cu neneaca.
Pungescu: Bine, da!… începe tu, că ești mai ischiuzar.
Bondici: Numai de s-ar înfățișa. Oare unde să fie?… Ia caută printre uși.
Pungescu: Să trag o repede aruncătură dă ochi?… bine. (Se apropie de ușa Chiriței și caută înăuntru.)
Bondici (în parte): Altă nu ne rămâne decât să ne însurăm, pentru ca să scăpăm de creditori și de lipsa de toate zilele… Duducile-s cam… dar apoi, vorba ceea: rău cu rău, însă mai rău făr’ de rău!… (Se apropie de besecte.)
Pungescu: Aoleo! ce-mi văzură ochii! baba-și pune boia-n păr?… Al naibii! (Merge la ușa fetelor de caută în odaie.)
Bondici: Bre! ce de gavanoșele cu dresuri… și alb, și roșior, și negru… (Deschide besecteua și găsește o hârtie.) Se vede că zugrăvește cucoana…
Pungescu: Ha, aferim, frumos… așa-mi mai vine la merchez…
(Trimite sărutări în palme.)
Bondici (citind hârtia): Ce văd?… o foaie de zestre!… Neiculiță… neiculiță, vin degrabă să vezi…
Pungescu: Ce?…
Bondici (citind iute): Șaluri… stropitori… afumători!… (Vorbit.) Buni patruzeci!
Pungescu: Cu urma cincizeci… știu, da ce-i?
Bondici: Ascultă: (citește:) “Foaia de zestre a fiicelor mele Aristița și Calipsița!”
Pungescu: Aoleo!… zi-nainte… cruce-ajută.
Bondici: “Boccealâcul: două șaluri.”
Pungescu: Bun! unu mie, unu ție!
Bondici: “Două blane de jder, două de vulpe.”
Pungescu: Bun! jderu mie…
Bondici: Ba vulpea ție. – “Patru rochii de satintur… două de grudinap… două de micaton!”
Pungescu: Adică: satin turc, gro de Naplu și micoton… provincialism!
Bondici: “Argintării… două afumători de argint în formă de mere domnești.”
Pungescu: Știu c-o să ne dăm fumuri…
Bondici: “Două stropitori, tij, de argint, în formă de pere cu frunze poleite. 12 linguri de vermililion, patru chisele de cristal cu hulubi poleiți de dânsele, 12 pahare săpate cu slove nemțești.”
Pungescu: Ce chefuri! ce tabieturi!
Bondici: “Tingiri, castroane și sahane…”
Pungescu: Treci dincolo de bucătărie.
Bondici: “Două oghealuri de cutnie, patru perne de puf și opt prostiri cu mărginile cusute la gherghef…”
Pungescu (răsucindu-și mustățile): Cheschevu, monsiu Bondici?…
Bondici (împingându-l cu umărul): Du-te naibii – “Două apărători de păun”.
Pungescu: Aferim… să ne apere când om dormi după masă.
Bondici: “Două prosoape de mire, berbelăcuri pentru ras, cusute de copile la gherghef. Două chisele de tutun, tij, cusute de copile cu fluturi. Două tocuri de peptene de catife, tij, cu fluturi. Două calăfuri de imamele cu muțunachi, tij, cusute cu fluturi de copile.”
Pungescu: Aoleo! ce dă mai fluturi! o să părem chiar grădini cu flori dă mac.
Bondici: “Și, în sfârșit, câte 1500 galbeni de fată; bani înaht, împărătești și cu zimți.”
Pungescu: 1500 galbeni!… ișala! mașala!… m-am făcut chiabur!
Bondici: Mai bine era mai puțini fluturi și mai mulți galbeni.
Pungescu: Lasă, neneo, că-s buni și aia… cu 1500 galbeni capital, îmi fac stare… stos, paroli, chit a dublu, setleva, chensleva și nevasta mazu!… s-a mai văzutără de alea… Da, ian spune-mi… ceva suflete de țigani nu-s în foaie?…
Bondici (întorcând fila): Ba stai… (Citește.) “Mai adaog la această foaie de bun proeresul meu: zece suflete de țigani lingurari… Și închei zicând: să le fie de bine copilelor, ginerilor și tot neamului lor… iscălit, banu Grigori Bârzoi, ot Bârzoieni.”
Pungescu (cu entuziasm): O! Bârzoi!… nu te cunosc… dar pre-a mea lege! te-aș băga în sân dac-ai încăpea dă urechi!… Îmi vine să-i meșteresc un ștaer… (Joacă.)
(Împreună.)
Vivat! vivat! pentru noi!
Soarta-ncepe-a fi cu nuri!
Vivat! vivat! amândoi
Ne-am făcut boieri chiaburi.
Scena VII
Cei dinainte, Aristița, Calipsița
Aristița, Calipsița, Bondici: Sărutăm mânușițele și picioarele duducilor…
Aristița, Calipsița (închinându-se ca copile mici): Monsiu…
Bondici (înaintându-se): De ce vă sfiiți de noi, care am fost totdeauna, suntem și vom fi în veci supusele slugi a neneacăi d-voastră și…
Pungescu: Și chiar adoratorii copilelor neneacăi. (În parte.) Hait!… le-am turnat-o dă la mertepea. (ieșind din odaia lor, se opresc, zărind străinii, și cobor ochii): A!
Bondici: Dar… adoratorii cei mai înflăcărați! (Încet lui Pungescu.) Pe care o iei tu?
Pungescu: Pă Calipsița.
Bondici: Treci dincolo, lângă ea.
Pungescu: Hait… (Trece lângă Calipsița.)
Bondici (Aristiței, cu foc): Nu mă îndoiesc, duducă Aristiță, că din ceasul ce ți-am dat brațul la Păcurari… ai înțeles că te iubesc?…
Calipsița: Ui monsiu…
Pungescu (Calipsiței, cu foc): Sper, domnișoară, că…
Aristița: Ui monsio…
Pungescu: Ui?
Dar, siarmanta demuazelă
Anima-mi de columbela
În etern te va iubi!
Calipsița (în parte)
Chel bonior!…
Pungescu
Aud?
Calipsița
Mersi.
Bondici
Și eu, tij, o! duducuță,
Să fiu bufnă, să fiu cuță
Dacă nu te voi slăvi…
Aristița
Pur tujur?
Bondici
Tujur!
Aristița
Mersi.
(Bondici și Pungescu se pun în genunchi.)
Toți
Ce mulțumire!
Ce fericire
Dă peste mine…
(Strănută o dată cu toții.)
Fie-ți de bine!
Scena VIII
Cei dinainte, Chirița
Chirița (ieșind din odaia ei și văzând scena de mai sus, vine repede și întinde mâinile deasupra lui Bondici și a lui Pungescu): Amin! vă blagoslovesc!… și la capul altor fete!
Aristița, Calipsița (uimite): Maman…
Chirița: Ce maman?… ce vă sastisiți? parc-aș fi caua!… Vă iubiți? Să vă fie de bine!… Doar nu-s vitrigă… Ce doresc eu?… fericirea voastră… inima mea de mamă… eu v-am crescut… (Plânge.) V-am hrănit… Luați-vă… însurați-vă… cununați-vă… împărecheți-vă… ca hulubașii și ca cărăbușii… Eu vă dau blagoslovenia mea… acum și purure și în vecii vecilor… (În parte.) Of! slavă ție, Doamne, că m-am cotorosit!…
Bondici: Cucoană Chiriță… suntem pătrunși până în suflet!… și crede că ne-om sili de a fi ginerii cei mai supuși… cei mai… (Își șterge ochii, în parte.) Căci n-am o frunză de ceapă!
Pungescu (suflându-și nasul tare): Cucoană soacră… las’ pă noi… atâta-ți zic…
Chirița: Te înțăleg, fătul meu… dragă arhon spătar… noroc bun!
Toți
Ce mulțumire!
Ce fericire
A dat pe mine!
(Strănută o dată cu toții.)
Fie-ți de bine!
Chirița: Amin și într-un ceas bun!