Scena II
Chirița, Afin, Luluța
Chirița: Auzi, tontu? (Aleargă la ușa din fund și o deschide.) Cucoană Nastasiică… poftim, nu te potrivi…
Afin: Poate că te deranjarisesc, cucoană Chiriță?… dar n-am vrut să-ți trec pe la poartă ca o străină…
Chirița: Cum să mă rânjarisești tocmai d-ta?…
Luluța (în parte): Rânjarisești?… ha, ha, ha…
Chirița: Iaca și Luluța!… Ai scos-o din pasion astăzi?…
Afin: Dar, pentru că mâine îi duminică.
Chirița: Da vezi ce frumușică-i, diavoloaica! îți vine s-o mănânci de vie.
Luluța: Să mă mănânci?… mersi. (În parte.) Și n-are măcar nici dinți.
Chirița: Ha, ha, ha… Bat-o norocu! Nostimă-i!… vină să te sărute mătușica, Luluța dragă… (O sărută.)
Luluța: Alei! maman… ce-a pățit mătușica de și-a pus lipitori pe frunte? (Arată sprâncenele Chiriței.) O doare capul?
Chirița: Eu, lipitori?…
Afin: Ce lipitori?… unde vezi tu lipitori?…
Luluța: Ha, ha, ha… ba-s sprâncene… și una-i numai pe jumătate!
Chirița: Ha, ha, ha. (În parte.) Cum i-aș suci gâtul când ar fi a mea!
Luluța: Maman, să-mi cumperi si mie o pereche de sprâncene din târg, ca să le pun păpușei de Anul Nou.
Afin: Bine, bine, ți-oi cumpăra. Taci din gură.
Chirița: Da de ce să tacă, soro? las’ să vorbească copila… că zice tot niște lucruri… Se cunoaște că învață la pasion.
Luluța: Pansion, mătușică… nu pasion.
Chirița: Fie și pansion, că doar nu m-o crescut mama cu gubernată, ca să știu nemțește.
Luluța: Guvernantă, mătușică, nu gubernată… Da bine, mătușică, așa vorbiți pe-acolo, prin provincie?…
Guvernanta ne-a spus nouă
Că vorbiți o limbă nouă;
Când e vorba de parchet?
Ziceți curat că-i pichet.
Când e de tapiserie?
O numiți patiserie.
Când de botine de glanț?
Ziceți botoaie cu clanț.
Un ceasornic hronometru?
Îl numiți cu barometru.
Ș-orice lucru de bonton?
Monton, zebon sau triton!
Chirița: Ha, ha, ha! Ce giuvaer îi! ha, ha, ha. (În parte, furioasă.) Ce triton ți-aș trage eu, trântorule… (Tare.) Ha, ha, ha! are un duh cât șapte, și dă dintr-însa niște vorbe… ha, ha, ha.
Afin: Mă rog, să nu mi-o deochi…
Chirița (scuipând): Ptu… ptu… ptu…
Luluța (culegând un pai, jos): Na! că ți-a sărit un dinte, mătușică.
Chirița (speriată): Un dinte? (Se repede și ia paiul.) Ce dinte?… un pai!…
Luluța: Altă dată să știi, mătușică, că aici, în Iași, nu este obicei să faci ptu, ptu în obrazul altora… nu-i frumos…
Chirița: Auzi, păcatu?… auzi cum m-o înșălat? de mi-o sărit inima din loc!… Să-ți spun drept, soro dragă, ți-i hazlie Luluța… dar îi cam obrăznicuță… adică, să nu te superi.
Afin: Mademuazelă, cere pardon mătușicăi.
Luluța: Bai… bai…
Afin: Nu vrei?… când îți poruncește maman?… Apoi, să te duci degrabă la caraul și să nu crâcnești…
Luluța: Mersi, maman. (Se închină; în parte.) Tot mă dureau picioarele; mai bine-oi ședea pe scaun.
(Se duce de se pune pe scaun înaintea toaletei și, în toată vremea scenei următoare, se apucă de face sprâncene și musteți bustului de carton ce este pe masă… Îi pune roșu și-i așează zulufii.)
Chirița (în parte): Bine i-o făcut. (Tare.) Da de ce treabă, soro dragă?
Afin: Las’ să mai prindă la minte, că-i prea nebună… Da ia spune- mi, mă rog, ce fac copilele d-tale?
Chirița: Aristița și Calipsița?… se gătesc de bal pe deseară, la mata.
Afin: De pe acum?… De-abia a tocat…
Chirița: Știi mata cum sunt fetele când se gătesc de bal… Ba le trebuie una… ba alta… și când te trezești, o înnoptat de tot. De aceea-i mai bine să se apuce de toaletă încă cu ziuă… povestea vorbei: însuratul devreme și mâncarea de dimineață…
Afin: Apropo de însurat… nu s-a înfățișat nici un holtei ca să ceie duducile?…
Chirița: Of! bată-i concina holtei!… că asta mă mănâncă pe mine… Ai fete, soro? ai și peri albi… zice că este la fteatru un cântec cu of, of, of…
Afin: Îl știu… cel din Piatra din casă…
Chirița: Nu știu din ce piatră o fi; dar, nu-ți uita vorba… l-am auzit o dată la Botoșeni, și de-atunci îmi huiește necontenit în cap ca un bondari… Am să ți-l cânt:
Of, of, of, ce supărare,
De-a avea o fată mare!
Afin: Da, îl știu, soro… l-am auzit…
Chirița: Nu-ți uita vorba…
O hrănești
Ca s-o crești,
Ș-apoi trebuie să pornești
La vânat
Prin cel sat
Ca să-i cauți un bărbat.
Afin: Și celelalte; destul… îl cântă și țiganii de ne asurzesc.
Chirița: Nu-ți uita vorba.
De-i flăcău
Nătărău,
Te închini la duhul său.
De-i ghebos,
Uricios,
Îi zici nostim și mumos;
Și-i zâmbești,
Îl slăvești
Doar să-l poți să-l ginerești.
(Împreună.)
Chirița
Of, of, ce supărare
De-a avea o fată mare!
Afin
Of, of, of, ce supărare
Cu-o nebună ce leac n-are!
Chirița: Ei; apoi închipuiește-ți acum, soro… dacă cu o singură fată ai atâte supărări, dar cu două?… când ai două cucoare mari ca mine?…
Luluța (în parte): Are cucoare mătușica?… am să-i cer să-mi deie una mie.
Chirița: Îra!… surioară dragă… eu te țin de un ceas în picioare… alei!… ia, așa pățesc de câte ori gândesc că am fete de măritat: îmi pierd mințile. (Aduce scaune.) Poftim de șezi, mă rog… și mă iartă.
Afin: Foarte-ți mulțumesc… că trebuie să mă duc îndată acasă pentru ca să port de grijă despre cele trebuincioase pentru bal.
Chirița: Da ia mai șezi… pentru hatârul meu… Să mă vezi moartă… să mă-ngropi de te-i duce.
Afin (în parte): Vai de mine! că mi-am găsit beleaua… (Șade.)
Chirița: (punându-se pe un scaun): Ș-așa cum îți spuneam, zic într-o zi boieriului: Frate! știi c-avem două fete mari? – Ba ce mari, îmi răspunde suflețelul, coșcogea!… cât niște zdragoni (Bărbatu meu îi tare mucalit, bată-l-ar norocu c-un car de galbeni!) – Ei bine, îi zic eu, gândit-ai, dragă, să le mărităm? – Hai, hai! le-am găsit doi bărbați șucada. – Care și care? – Paharnicul Brustur și căminarul Cociurlă, vecinii moșiei noastre. – Brustur și Cociurlă?… Elei, frate!… cum o să-mi dau fetele după niște boierinași de țară?… Fete frumușele… tinerele… curățele… hărnicele… cu franțuzasca lor… cu ghitarda lor… cu cadrilu lor… gospodine bune… iconoame… cetite… giucate… pricopsite… să le fac eu, pe una Brusturoaie și pe ceealaltă Cociurloaie!… atunci s-agiungă!… – Ea, Brusturoaie… ea, Cociurloaie… mai bine decât or mocni ș-or îmbătrâni în casa părintească… Brustur și Cociurlă au moșioare bune; au bănișori buni… au vitișoare bune. – Ei! și pentru că au vite, de aceea să-mi fac eu blestemul ca să le dau copilele?… ba, cât îi cucu!… Și-or pune d-lor pofta-n cui. – Ba nu și-or pune-o, pentru că le-am făgăduit. – Ba și-or pune-o. – Ba nu și-or pune-o. – Ba și-or. – Ba nu. – Ba și-or. – Ba nu. – Ah… Ah! ș-am leșinat!…
Afin: Ai leșinat?…
Chirița: Fără doar și poate… da știi? Iată! Când m-am trezit, bietu suflețelul își smulgea mustețile de desnădăjduire! și pentru ca să mă liniștească, mi-o făgăduit să mă lase ca să vin în câșlegi la Iași cu fete cu tot… pentru ca să cerc doar le-aș putea mărita aici… însă mi-o hotărât ritos: că de-o n-oi izbuti să prind gineri prin Ieși, pănă la sfârșitul câșlegilor, apoi îmi brusturește și-mi cociurluiește odoarele, ca mai bine.
Afin: Ei, și pân-acum nu s-a arătat nime?
Chirița: Cum nu?… Înțălegi că îndată ce-am sosit aici, mi-am scos fetele la ivală… pe la ftreatru, pe la suarèle… ghilosite, gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă… Ce dracu să faci?… dacă ai giuvaeruri, trebuie să le arăți.
Afin: Și în sfârșit…
Chirița: În sfârșit, am prins doi în căpcană… dar însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește.
Afin: Cine și cine?
Chirița: Aga Bondicescu și spătarul Pungescovici!… știi, tinerii cei doi care porniseră cu copilele la brațetă, când ne-am troienit în Păcurari, și care i-am întâlnit intrând truspatru la han la Pârlita?… Bondicescu, soro, și Pungescovici…
Afin: Da, îi știu… i-am zărit, când ți-ai luat fetele înapoi. (În parte.) Sărdarul Cuculeț mi-a vorbit de ei ca de niște berbanți…
Chirița: Aud?…
Afin: Mă rog… îi cunoști?
Chirița: Cum nu?… vin în toate zilele să ne vadă. (Încet.) Și știi una?… Pare-mi-se că li s-o aprins călcăile…
Afin: Aș!
Chirița: Ce-ți spune Chirița…
Afin: Da n-ai cercetat… ce sunt?… de unde-s?… ce stare au?
Chirița: Ce atâta cercetare… când unu-i agă și cellalt spătar… Ș-apoi tineri, soro… cu vorbă, cu ighemonicon… cu tabieturi… iar nu ca Brustur și Cociurlă… groși în ceafă și morocănoși… Așa gineri mai vin de-acasă, și să vezi…
(Vorbește la urechea Afinoaiei.)
Luluța: Uf! m-am săturat de caraul.
Afin (apropiindu-se de Luluța): Da ce te-ai apucat acole de făcut?
Luluța: Maman, am gătit păpușa de bal… i-am făcut sprâncene… am boit-o cu roș… i-am pus benghiuri ca la mătușica… ia vezi cât îi de…
Afin: sprâncene?… benghiuri?… roș?… da de unde le-ai găsit toate aceste?
Luluța: În besecteua mătușicăi!
Chirița (furioasă): Ha? în besec… iaca dimonu… că mi-o cotrobăit toate lucrușoarele… (Merge de ascunde gavanoșelele în besecte.)
Afin: Madmuazelă, nu-i frumos… (Pufnește de râs.)
Scena III
Cei dinainte, Guguliță
Guguliță (alergând cu un răvaș din odaia lui): Neneacă, neneacă… iaca un răvaș de la băbaca. (Se oprește rușinat, văzând pe Afinoaie și pe Luluța.)
Chirița: Un răvaș de la d-lui?… adă-l încoace… (Ia răvașul și-l deschide.) Cu voia matale, cucoană Nastasiică…
Afin: Poftim…
Luluța (în parte): Ah, mon Dieu!… quel drôle de monsieur.
(În toată vremea citirii scrisorii, Guliță se uită la Luluța și umblă împrejurul ei. Luluța îl privește cu dispreț.)
Chirița: Cum îmi bate inima!… parcă-mi vestește ceva… (Citește.) “Sărut gurița matale, scumpă Chiriță. Mai întâi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor, ca aflând că se află așa precum dorește inima mea, nu puțin să se bucure sufletul meu de soț și de părinte; al doile vei ști că din mila Proniei cerești mă găsesc și eu sănătos… însă Fifița o răposat de jigăraie!… (Vorbit.) Fifița o răposat?… mare minune!…
Guguliță: A crăpat!… bine-a făcut că mă mușca tot de nas.
Chirița: Taci, varvarule!… biața Fifița!… când ai ști, cucoană Nastasiică, ce cățelușă… numai atâtica; și când hămăia, nici nu-i auzeai glasul… ia așa: ham, ham, ham…
Luluța (în parte): Auzi cum latră?
Chirița (ștergându-și ochii): În sfârșit, așa i-o fost scris; toți suntem muritori! (Citește:) “Al triilea, te înștiințez că câșlegile se apropie de sfârșit… drept care îți poroncesc să-ți iei catrafusele și să vii înapoi îndată la Bârzoieni, ca să facem cununia cu paharnicul Brustur și cu căminarul Cociurlă, căci la dimpotrivă vin eu însumi la Iași ca să vă umflu pe sus cu nepus în masă. Al d-tale soț supus și iubit… Grigori Bârzoi ot Bârzoieni. 15 Ghenarie 1844.”
Guguliță: Băbaca are să vie aici!… E! bine-mi pare!… am să-i cânt toată ziua din minavet…
Luluța (caută la Guliță cu mirare și pe urmă îi întoarce spatele)
Guguliță (Luluței): Din minavet…
Chirița: Ai văzut, dragă cucoană Nastasiică, ce-mi scrie d-lui?… Ce mă sfătuiești să fac?
Afin: Știu eu?…
Chirița: Știi ce?… îmi vine să-i strâng cu ușa pe Bondicescu și pe Pungescovici ca să-mi hotărască odată ce gânduri au?… Mi-i că m-oi trezi deodată cu bărbatu-meu, țop în spate… ș-apoi, așa-i c-am codălghit-o?…
Afin: Fă cum îi socoți, dragă cucoană Chiriță… dar eu una te sfătuiesc să nu te grăbești pănă nu-i afla lămurit cine sunt tinerii…
Chirița: Elei, dragă!… da nu ți-am spus de atâte ori că unu-i agă și cellalt spătar? (În parte.) Nu cumva vre să-i păstreze pentru trântorul ei?…
Afin: În sfârșit, îi treaba d-tale. Eu mă duc… dar nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal.
Chirița: Cum, Doamne, iartă-mă! să lipsesc?… când am fete de căsătorit?
Afin: Hai, Luluță, și zi bonjur mătușicăi.
Luluța (făcând compliment): Bonjur.
Chirița (imitând-o): Îi poznă de nostimă!… (O sărută.)
Luluța (în parte): Știrba-baba-cloanța.
Chirița (în parte): Ce-o zis?… Hei, că nu ești a mea, păcatule!
(Împreună.)
Chirița, Guguliță
Adio! în astă-seară
Vom veni cu toți la bal
Să-ngropăm în veselie
Acest vesel carnaval!
Afin, Luluța
Adio! în astă-seară
V-așteptăm pe toți la bal
Să-ngropăm în veselie
Acest vesel carnaval!
Afin
Să nu mă dai de sminteală…
Chirița
N-ai, soro, nici o îndoială,
Căci am fete, fete mari:
Două june porumbițe,
Două blânde cănărițe…
Și le caut doi canari.
Luluța
Mătușică, dinioare,
Ai zis că-ai două cucoare…
Chirița (în parte)
Vai, ce drac împelițat!
Luluța
Ah! te rog, dă-mi una mie…
Guliță (Luluței)
Poate-o vrei de jucărie?
Luluța (în parte)
Oh! le drôle de petit fat!
(Împreună.)
Adio! în astă-seară
ș.c.l. ș.c.l.