Za darmo

Chirița în Iași

Tekst
iOSAndroidWindows Phone
Gdzie wysłać link do aplikacji?
Nie zamykaj tego okna, dopóki nie wprowadzisz kodu na urządzeniu mobilnym
Ponów próbęLink został wysłany

Na prośbę właściciela praw autorskich ta książka nie jest dostępna do pobrania jako plik.

Można ją jednak przeczytać w naszych aplikacjach mobilnych (nawet bez połączenia z internetem) oraz online w witrynie LitRes.

Oznacz jako przeczytane
Czcionka:Mniejsze АаWiększe Aa

Scena III

Cei dinainte, Chirița, Aristița, Calipsița

Chirița: Of!… îmi vin istericale grecești!… am alergat pin toate crâșmele, și surugiii… tufă… Of! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bârzoieni?…

Aristița: Neneacă… nu te tulbura, că iar te-a durea rastul.

Chirița: Cum să nu mă tulbur, Aristițo dragă… dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu cățel… cu… Ce-o să facem acum?…

Bondici (în parte): O neneacă cu două fete… (Încet, lui Pungescu.) Aține-te, muntene, c-aici-i pe treabă…

Pungescu (scoțând repede o pereche de cărți, taie repede un stos): Pă trebuliță?… hareci!… stos!…

Chirița (cu deznădăjduire): Și nici un bărbat… nime ca să ne vie într-agiutor… Îmi vine să mă trântesc la pământ, ca jidanii.

Bondici: Un bărbat!… iată-mă-s… poruncă. (Înaintează spre Chirița.)

Chirița: Ce-mi văzură urechile și ce-mi auziră ochii!… Slavă ție, Doamne, că iată în sfârșit un creștin!…

Pungescu: Doi hristiani, cocoană… că sunt și eu p-acilea.

Chirița: Foarte vă mulțămesc… dar, mă rog, să mă fericesc cu numele dumilorvoastră…

Bondici: D-lui, prietenul meu, este spătarul Pungescovici.

Pungescu: Și d-un aga Bondicescu, al meu amic…

Chirița (în parte): Un spătar ș-un agă! (Încet și repede, fetelor.) Țineți-vă mai drept și zâmbiți nurliu.

Bondici: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim și noi…

Chirița: Eu sunt cucoana Chirița a banului Grigori…

Bondici: Și duducile?…

Chirița: Bârzoi…

Bondici: A! Bârzoi?… și duducile?…

Chirița: Ot Bârzoieni… (Se închină.)

Bondici: Am înțeles… dar duducile?

Chirița: Copilele mele… Aristița și Calipsița. (Încet, fetelor.) Faceți tali frumos. (Tare.) Le-am adus la Iași, drăguțile, ca să pitreacă câșlegile; și puneți-vă în gând, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-agiungem la gazdă… ne fug surugiii tocmai la capătul târgului.

Bondici: Cum se poate?

Chirița: Așa, zău… am pățit-o chiar ca cela care s-a înecat la mal.

Bondici: Ei!… las’ că-oi spune eu asta vărului meu…

Chirița: D-lui ține poștile?

Bondici: Dar.

Pungescu (încet, lui Bondici): O tăiași groasă, nene…

Bondici: Taci, nerodule…

Chirița: Să-ți spun drept… dar să nu-ți fie cu supărare… vărul d-tale n-are nici un haz cu poștile d-sale… Lehamete și de parale.

Bondici: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă… Ce folos însă!… nu înțelege de cuvânt… (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi?

Pungescu: Au zestre oare?

Bondici: Așa-mi miroase… (Cucoanei Chirița.) Cucoană Chiriță, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale și preafericiți de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru…

Chirița: Bunătatea d-voastră…

Bondici: Ce se potrivește!… Primiți deocamdată brațele noastre, ca să vă ducem la gazdă, și cât pentru trăsură, n-ai nici o grijă… om trimite boii noștri ca s-o aducă.

Chirița: Bucuros!… (În parte.) Ce cuconași de treabă!… când ar fi și holtei! (Încet, fetelor.) Dați brațul și mergeți pupuică… tot pe vârful scarpilor…

Toți

 
Haideți împreună
Vesel să pornim,
Și-ntr-o casă bună
Să ne găzduim.
 

Bondici (Aristiței, dându-i brațul)

 
Demuazelă dragă, sunt prea fericit,
Că să-ți dau eu brațul m-am învrednicit!
 

Pungescu (Calipsiței, asemene)

 
Demuazelă scumpă, în veci n-oi uita
C-astăzi, la brațetă, merg cu dumneata!
 

Chirița (în parte)

 
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, i-aș lua în dar.
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, aș dă sărindar!
 

Toți

 
Haideți împreună
Etc. etc. etc.
 

(Bondici, Pungescu, Aristița și Calipsița ies la brațetă prin dreapta. Chirița-i urmează puțin și se oprește. Neamțul, care a stat tot în fund, începe a cânta din orgă.)

Scena IV

Chirița, Guguliță și ceilalți

Chirița (oprindu-se): Da… Guliță? Kirie eleison!… că era să-mi uit odoru-n trăsură… (Se întoarce și găsește pe Guliță lângă neamț.)

Guguliță: Nu pe aista, monsiu neamțule… cântă pe cellalt… (Bate din picioare cu mânie.) Nu pe aista, e cellalt.

Neamțul: No! lasenzi șon geen.

Chirița: Ce-mi văzură ochii!… O ieșit dimonu din trăsură!… și făr’ de blană!… săracan de mine c-o fi înghețat!… (Aleargă la Guliță.) Ce faci aici, diavoli?… Nu ți-am spus să nu ieși din contășul băbacăi?…

Guguliță: Ei, m-am săturat de contăș ca de mere acre.

Chirița: Auzi!… Ian privește cum i s-o roșit nasu!… parcă-i o sfeclă digerată! (Îi șterge nasul cu batista.) Doamne! Doamne! ce păcat cu niște plozi! Măi Ioane, adă blana din trăsură… l-o lovi un giunghi și mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aduce o blană din trăsură.)

Feciorul: Iaca șuba cuconașului…

Chirița: Și voi… chiori ați fost de l-ați lăsat să iasă dizvălit?… vină să te-mbrac, păcatule… Ei, vină azi și nu mă supăra.

Guguliță: Nu mă supăra nici mata.

Chirița: Auzi plodu?… las’ că ți-oi arăta eu… (Îl îmbracă cu de-a sila.) Șezi binișor… nu crâcni… țâst… să nu-ți aud gura…

Guguliță (zbătându-se): Nu vreau, nu vreau. (Plânge.) Las’ că te-oi spune eu băbacăi…

Chirița (trăgându-l târâit): Ce face?… Of! c-o să mă nebunească dimonu… parcă văd că iar are să m-apuce rastu… Ascultă, Gulița nineacăi: hai că ne-așteaptă țâțacele.

Guguliță (trântindu-se la pământ): Nu-mi pasă mie de țâțace… nu merg.

Chirița: Ei, vină că-ți cumpăr minavetu cela… știi mata…

Guguliță: Cumperi?… dacă-i așa… ia-mi-l pe-aista, a lui monsiu neamțu. Vină cu noi, monsiu neamțule…

Neamțul: Gut… gut… ser bevol.

Chirița (în parte): Las’ să te văd eu acasă, păcatule, c-apoi ți-oi da un minavet de nu l-îi putea duce… Măi Ioane, rămâi aici cu țiganca ca să păziți lucrurile, păn’ ce-or veni boii să râdice trăsura… da doar îți pierde vro cutie… c-apoi sfântu Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliță spre dreapta.)

Scena V

Cei dinainte, văduva Afin, sărdarul Cuculeț

Afin: Ce minune!… Cucoana Chirița?

Chirița: Cucoana Nastasiica!

Afin: Bine-ai venit.

Chirița: Bine-am găsit. (Se sărută.)

Afin: Da ce vânt te-a adus pe la noi, soro dragă?

Chirița: Mi-am adus fetele de câșlegi, după obicei. (Încet.). Da d-ta cum te întâlnesc singură… lângă barieră?…

Afin: Am ieșit puțin ca să mă primblu afară din târg, că pin târg îi potop… te ferească Dumnezeu!…

Chirița: Da, bine… pe gios?… ha?… Ei, dă… nu te roși, soro dragă… Lumea-i lume, și tinereța… Ce te sastisești?… între noi…

Afin: Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum… Mă primblu pe jos… pentru că așa-mi place. Am venit cu sărdarul Cuculeț.

Chirița: Cu sărdarul? (În parte.) Hm! mititica…

Cuculeț: Sărut mâinile, cucoană Chiriță.

Chirița: Plecăciune, arhon sărdar. Tot la agie ești?

Cuculeț: Director și supusă slugă.

Chirița: Și la mai mare.

Cuculeț: Amin.

Afin: Da… unde-s duducile?

Chirița: Îra!… ba că chiar!… unde-s?

Afin: Ha, ha, ha… pe mine mă-ntrebi?

Chirița: Bine zici, săruta-ț-aș ochii… S-o pornit de-aici la brațetă cu doi cavaleri.

Afin: La brațetă?… cu doi cavaleri?

Chirița: Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, și cellalt, spătarul Pungescovici… doi bujori, surioară, două zarnacadele!

Cuculeț (în parte): Bondicescu? Pungescovici?… mare poznă!

(Scoate un răvaș și-l citește.)

Afin: Ei bine, și-ncotro au apucat truspatru?

Chirița: Hoisa, pe șoșe…

Afin: Dar, îi cunoșteai mai de mult?

Chirița: Ba, cât hăciu!… Mi-o ieșit în drum să-mi deie agiutor; că nu știi, soro, ce-am pățit?… m-am troienit!… și să vezi d-ta: Mă pornesc de la Bârzoieni… și încă bărbatu-meu îmi zicea: “Soro dragă, nu te porni… stai…” Când ce să vezi?…

Afin: Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mâna unor necunoscuți?… Cine știe ce berbanți?…

Chirița: Pușche pe limbă-ți… vai de mine! că începe a mă umfla grija din tălpi… mă furnică sudori pe spate… Iaca pozna gata!… Nu cumva se zăresc pe șoșe? (Se apropie de culise și caută înăuntru.)

Cuculeț (în parte): Sameșul din Focșeni îmi scrie, cu poșta de astăzi, despre un Bondici și un Pungescu: doi coțcari care au dezbrăcat lumea pe-acolo… și mă sfătuiește să-i priveghez de aproape… Oare tocmai ei să fie?

Chirița: Nimică! tufă!… o intrat fetele-n pământ… Vai de mine! Arhon sărdar, nu mă lăsa… de-a afla bărbatu-meu, zău, am sfeclit-o!… Ioane, aleargă; ba… ba… stai la trăsură… Arhon sărdar… ridică toată agia în picioare… săraca de mine!… așa poznă!… să-mi fure fetele de la ochi!… Hai degrabă cu toții să le căutăm… Biata Aristița!… biata Calipsița! Sfinte Mina… să știi că-ți dau șăpte paraclisuri…

 

Chirița

 
Degrabă, degrabă,
Cu toți s-alergăm;
Să mergem în grabă
Să le căutăm.
Vai, bietele fete!
Că le-am prăpădit
Și le-am dat pe biete…
De-acum m-am topit!…
 

(Neamțul începe a suna un valț.)

Chirița (furioasă, aleargă de împinge pe neamț): Da du-te pârlii, șonțule, cu țârlâitoarea asta. (Lunecă.) Carnacsî! că era să mă prăbușesc!

Toți

Degrabă, degrabă etc. etc. etc.

(Toți aleargă în dreapta; Chirița trage de mână pe Guliță, care trage asemene pe neamț de poala surtucului. Feciorul boieresc și țiganca rămân lângă trăsură.)

(Cortina cade.)

Actul II

Teatrul reprezintă o odaie mare cu patru uși; una în fund, care dă în tindă; una în stânga, pe al doilea plan, care duce în iatacul Chiriței; două în dreapta, dintre care una, cea pe întâiul plan, se deschide în apartamentul Aristiței și Calipsiței, iar cea de mai în fund, în odaia lui Guliță. În față cu ușa apartamentului fetelor, este așezată, lângă peretele din stânga, o măsuță cu o besacte deschisă și cu gavanoșele de dresuri, păișoare de făcut sprâncenele și un bust de carton. În dreapta, lângă ușa din fund, o masă mare cu rochii întinse pe dânsa. Scaune etc…

Scena I

Chirița (șade dinaintea toaletei și-și face sprâncenele), Țiganca (calcă rochii în fund)

Chirița (cântă)

 
Ochii și sprincenile
Fac toate pricinile…
 

(Se aude în odaia lui Guliță un minavet.)

Chirița (răsărind): Iar!… o să mă năucească trântoru cu minavetu lui!… Cât îi ziulica de mare tot țârlâiește… de urlă câinii mahalalei… Fa, fa Ioană, du-te de zi cuconașului să tacă, că m-am săturat de mojică ca de mere pădurețe… îmi vine acru… (Țiganca intră în odaia lui Guliță.) Așa mi se cade, dacă mă potrivesc eu de-i cumpăr minavetu cela de la neamț. Las’ că ține cât dracu pe tată-său. Tronc! că mi-o dat nucușoară-n ochi… fa… fa… (Țiganca vine înapoi.)

Țiganca: Aud, cucoană.

Chirița: Mă rog, ce ți-am spus când ți-am poroncit să-mi gătești păișoare cu bumbac pentru sprâncene? aud?…

Țiganca: Mi-ai zis…

Chirița: Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?… Ian vezi cum mi le-ai meșterit… parcă-s buzdugane de vel armaș din vremea domnilor greci!…

Țiganca: Da lasă, cuconiță, că-s tocmai cum trebuie… doar ți-am mai făcut eu pămătufuri și badanale de sprâncene.

Chirița: Cum ai cârâit?…

Țiganca: Niciodată nu ți-ai făcut așa de frumoase sprâncene… parcă-s două lipitori umflate…

Chirița: Înghinate-s cum trebuie?

Țiganca: Dizghinate… dizghinate…

Chirița (strănutând tare): Pe brațe!… M-o fi pomenind d-lui, Ioană.

Țiganca: Te-o fi pomenind, cucoană.

Chirița: Când ar fi față suflețelul, să mă vadă… cum și-ar mai răsuci mustețile!… (Iar strănută.) Iar mă pominește!

 
Ochii și sprincenile
Fac toate pricinile,
Și cu foc și cu pârjol
Pe amor îl dau de gol.
Când un tinerel îți place
Ș-amorez voiești a-l face,
Cât mi-l iei puțin la ochi,
L-ai trecut cu dediochi.
Cât îi joci și din sprâncene,
De amor se umflă-n pene.
Cât din buze mi-i zâmbești,
Chiar pe loc îl nebunești.
Iar de-i faci ș-așa din mână…
Îi călare pe prăjină!
 

(Se aude iar minavetul în odaia lui Guliță.)

Chirița: Iar! Iar!… Valeu! că mare păcate c-un plod!… îmi vine să latru. (Aleargă la ușa lui Guliță.) Țâșt, diavoli, că mă bagi în ipohondrie.

Guguliță (din odaie): Las’, neneacă, că învăț mujica.

Chirița: Ți-oi da eu acuși o mojică, trântorule, de nu-i putea-o înghiți. (Intră în odaie.)

Țiganca: Vai de mine! ce păcate pe capul meu de când am venit în Ieșul ista!… ba îmbracă pe cucoana… ba gătește duducile… ba calcă rochii de bal… ba arde nucușoară de sprâncene. Mă mir cum nu s-au săturat de zbânțuit!… Ieri au fost la teatru și-n astăseară merg la bal, la Afinoaia; ș-apoi și alt păcat! că încep a se-mbrăca de pe la toacă… Îmi vine, zău, să iau câmpii…

(Se aude dând palme în odaia lui Guliță și Guliță plângând.)

Chirița (intrând): Ia așa… mai bine-i scânci tu, decât oi turba eu… Ce mirosă-aici a pârlit?… arde ceva, vro petică?… (Aleargă la masa cu rochii de ridică una și o arată arsă în poale.) Iaca poznă! c-o lăsat cioara feru pe rochii… destulă treabă!… Ian privește… rochie de bal îi asta?… Ei! apoi să n-o ucizi în bătaie! bunătate de rochie cumpărată la Leiba Grosu cu o mulțime de bani: douăzeci ș-atâți de jumătăți de irmilici noi!… (Aruncă rochia în obrazul țigancei.) Na! stahie-mpelițată… mănânc-o friptă cum îi… și lipsești din ochii mei că intru acuși într-un păcat.

Țiganca: Cuconiță…

Chirița: Lipsești, îți zic… piei, că te zgârii… (Țiganca fuge în odaia Chiriței.)

Chirița (plimbându-se furioasă): Uf! că nu mai este de suferit!… de când am venit în Ieși ca să-mi mărit fetele… am prins la istericale ca o cherațiță… Poftim!… Cu ce-oi să mă duc eu acum la balul Afinoaiei?… trebuie iar să-mi pun rochia cea de catife roșie și turlubanu cel cu pene stacojii… ca să mai aud iar vrun obraznic zicând că seamăn cu Nastratin Hogea, ca mai deunăzi, la bal-masqué… Nu-i de suferit, nu-i de suferit și pace!

 
Dumzeneu să te ferească
De cutremur și de foc,
De ghipcani ce stau în loc
Și de slugă țigănească.
Și de-acele slugi plecate
Ce se-nchin, te lingușesc
Păn’ ce-ți sar deodată-n spate
Și ca corbii te ciupesc.
Așa slugi le e de fugă
Sau de ele singur fugi…
De nu vrei s-ajungi chiar slugă
La așa plecate slugi…
 

(Se aude afară următorul dialog:)

Afin: Acasă-i cucoana?

Feciorul: Acasă, dar să ghilosește acum.