Poezii

CAND TE-AM VAZUT, VERENA…

 
Cand te-am vazut, Verena, atunci am zis in sine-mi:
Zavor voi pune mintii-mi, simtirei mele lacat,
Sa nu patrunda dulce zambirea ta din treacat
Prin usile gandirei, camara tristei inemi.
 
 
Caci nu voiam sa arda pe-al patimilor rug
Al gandurilor sange si sufletu-n cantare-mi;
Si nu voiam a vietii iluzie s-o sfaremi
Cu ochii tai de-un dulce, puternic viclesug.
 
 
Te miri atunci, craiasa, cand tu zambesti, ca tac:
Eu idolului mandru scot ochii blanzi de serpe,
La rodul gurii tale gandirile-mi sunt sterpe,
De carnurile albe eu falcile-ti dizbrac.
 
 
Si pielea de deasupra si buzele le tai.
Hidoasa capatana de paru-i despoiata,
Din sange si din flegma scarbos e inchegata.
O, ce ramase-atuncea naintea mintii-mi? Vai!
 
 
Nu-mi mrejuiai gandirea cu perii tai cei desi,
Nu-mi patrundeai, tu idol, in gand vrodinioara;
Pentru ca porti pe oase un obrazar de ceara,
Pareai a fi-nceputul frumos al unui les.
 
 
Oricat fii mladioasa, oricum fie-al tau port,
Si blanda ca un inger de-ai fi cantat in psalme,
Sau daca o hetera jucand bateai din palme,
Priveam de o potriva c-un rece ochi de mort.
 
 
De dulcea iscodire eu ma feream in laturi.
In veci catam in suflet mania s-o intart,
Ca lumea s-a ei chipuri sa-mi para vis desert
De muieresti cuvinte si lunecoase sfaturi.
 
 
Usor te biruieste poftirea frumusetii,
Ziceam – si o privire din arcul cel cu gene
Te-nvata crud durerea fiintei pamantene
Si-n inima iti baga el viermele vietii.
 
 
Venin e sarutarea paganei zane Vineri,
Care arunca-n inimi sagetile-ndulcirii,
Dezbarbateaza mintea cu valul amagirii -
Deci in zadar ti-i gura frumoasa, ochii tineri.
 
 
Decat sa-ntind privirea-mi, ca mani fara de trup,
Sa caut cu ei dulcea a ochilor tai vraja,
In portile acestea mi-oi pune mana straja.
De nu – atunci din frunte-mi mai bine sa mi-i rup.
 

PIERDUT IN SUFERINTA…

 
Pierdut in suferinta nimicniciei mele,
Ca frunza de pe apa, ca fulgerul in chaos,
M-am inchinat ca magul la soare si la stele
Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos;
Nimic sa nu s-auda de umbra vietii mele,
Sa trec ca o suflare, un sunet, o scanteie,
Ca lacrima ce-o varsa zadarnic o femeie…
Zadarnica mea minte de visuri e o schele.
Caci ce-i poetu-n lume si astazi ce-i poetul?
La glasu-i singuratec s-asculte cine vra?
Necunoscut strecoara prin lume cu incetul
Si nimene nu-ntreaba ce este sau era…
O boaba e de spuma, un cret de val, un nume,
Ce t?mid se cuteaza in veacul cel de fier.
Mai bine niciodata el n-ar fi fost pe lume
Si-n loc sa moara astazi, mai bine murea ieri.
 

M-AI CHINUIT ATATA CU VORBE DE IUBIRE

 
M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire,
Cu sarutari aprinse si cu imbratosari!
Stiai c-o maiestrie ce nu am cunoscut-o
Ca nervul cel din urma in mine sa-l trezesti.
Demonic-dureroasa era acea simtire -
Dureri iar nu placere a tale sarutari…
Si pan-acum imi pare ca tu esti un baiat
Ce-n haine de femeie siret s-a imbracat.
 
 
Si Dumnezeu te stie… Tu ai un san frumos,
Tu ai o gura plina si rosa voluptoasa;
Si parul tau cel negru in unde de-abanos
Ajunge pan? la sale in unde luminoase;
Si vorba ta e vie si ochiul languros
Si mana ta cea fina e dulce, mangaioasa;
Si totusi mi se pare ca-n fire-ti e-o gresala
De impli al meu suflet c-o boare de raceala.
 
 
Si stii, nefericito, ca ochiul tau m-atrage
Ca un magnet – si totusi in taina il respinge.
Credeam intaia data ca te iubeac – dar simt
Ca sangele meu este dusman la al tau sange.
Ah! cine m-a pus oare sa-ti spun intr-un ceas rau
Ca te iubesc… Iubirea de suflet nu te stinge
Cum stinge-asta simtire – ca si o piaza rea -
Suflarea, mintea, pieptul, singuratatea mea.
 
 
Dar am lasat eu iute al fiintei tale cerc.
Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit indata…
Prezenta ta vrodata in viata-mi n-am sa cerc,
Caci de o dureroasa betie ma imbata.
Nu stiu nici ce gandiri am, nu stiu nici unde merg
Si simt ca toata firea imi e intunecata…
Ai fi ucis si capul si inima din mine
Daca-n a tale laturi eu m-as fi prins mai bine.
 
 
Cuvantu-mi pentru tine nu avea inteles,
Cuvantul tau pe mine ma inciuda adanc.
Cu cat-amaraciune iti raspundeam ades,
Cum imi placea in suflet ca sa te fac sa plangi
Si printr-o nedreptate parea ca ma razbun
Daca din a mea cauza plangeai tu vre odata.
Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonici
Si sunt ca doua note cu totul discordante…
 
 
Cu tine numa-n lume putere-as fara mila
Sa fiu… Caci tu pe mine m-ai facut slab si moale,
Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile…
M-ai speriat adesea cu-a tale ganduri goale…
Dar nici nu esti femeie… Un demon tu imi pari,
Ce-ascunde foc din Tartar si-o c?mplita raceala.
Far? nici o armonie e toata viata ta;
Tu esti cumplit de buna, cum esti cumplit de rea.
 
 
Cum multamesc eu soartei ca am scapat de tine,
Far-a comite, doamna, pacatul mostenit.
Azi iarasi ma vad singur si fericit si bine!
Azi muza mea ma cata cu ochiul linistit.
Acele nopti turbate de doruri si suspine
S-au dus ca un vis negru, salbatec si urat!
Azi iarasi capu-n visuri eu il cufund prin carti
Si in tacere imblu prin norii cei deserti.
 
 
Si in fereastra vantul cu degetele pare
Ca bate lin si dulce si vajaie incet;
Urechea iar imi suna in liniste si iara
Simt inima ca-mi bate de-un dor invapaiet!
In minte mi se-aduna mii visuri zambitoare,
Caci nu te vad pe tine, ce crud le-ai spariet
Din tainica lor umbra… Si sufletu-ti fierbinte
Abia-mi mai e o slaba aducere aminte…
 

PIERDUTA PENTRU MINE, ZAMBIND PRIN LUME TRECI!

 
Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci
Si eu sa-mi stiu osanda… sa te iubesc in veci,
In veci dup-a a ta umbra eu bratele sa-ntind,
De-a genelor miscare nadejdea sa mi-o prind,
Zambirea gurei crude sa-mi fie al meu crez -
Purtand in suflet moarte, tu vesel sa ma vezi.
 
 
Fii binecuvantata si fericita tu,
Copil cu par de aur ce mintea mi-o pierdu.
Veninu-amaraciunei si anii-mi pustiiti
In cumpana usori-s pe lang-al tau caprit;
Si-n a mea socotinta ma simt atat de mic -
Tu esti odorul lumii si eu ma simt nimic.
 
 
Da, da… numai natura dreptate are-n veci,
Copil cu gura calda, cu mici picioare reci,
Caci ea-n intelepciune-i creeaza-astfel de chip
Pe langa care toate sunt pleava si nisip.
Ironic pare-a zice: nemernici ramatori,
Visat-ati vreodata asemenea comori?
 
 
Pe tine-apoi te-arata in dreapta ei mandrie:
Turband de-mpatimire, murind de gelozie,
Te vad cum al tau zambet voioasa multor darui,
Ca vesela si dulce vorbesti apoi oricarui
Si risipesti privirea-ti – cand eu pentr-un cuvant
Din gura ta cea dulce, m-as duce in mormant.
 
 
Atata de frumoasa… si tot numai femeie?
Ah, am crezut o clipa ca esti poate o zeie,
Ca marmura de rece ca treci pe langa oameni,
Din fiinte muritoare nici uneia nu-i sameni,
S-atuncea, ca in ceruri o steaua, sa te-ador -
O, dulce chip de inger si totusi muritor!
 
 
Da, muritor… blestemul al lumei acesteia:
Crezi ca te-nchini la soare s-ai adorat scanteia -
Eu caut pe-nteleptul cel mai nebun – arate-mi
O singura femeie lipsita ce-i de patemi
Si eu… eu il voi crede, in stare tot sa cred:
– Numai a ei faptura de inger dac-o vad -
 
 
Ca niciodata buza n-atinse-o alta buza,
Ca niciodata-urechea de-amor nu vru s-auza,
Ca niciodata ochii-i n-opri c-un bland repaos
Pe-o fata barbateasca… ca ea nu s-a adaos
In gandu-i sau cu fapta in randul altei vieti…
Le cred, le cred pe toate… de ce nu mi-o spuneti?
 
 
Spuneti ca-i ca omatul din proaspat abia nins,
Colanu-i nici o mana, ca noi, i l-a descins,
Ca gura i-i fecioara, ca ochiu-i e virgin
Si mana asta dulce, ca floarea cea de crin,
Ca nu a strans-o nimeni, ca n-a raspuns cu strans -
Ca setea de iubire pe ea n-o au atins.
 
 
Dar vai, e prea frumoasa! Putut-a sta-mpotriva
– Placerea-ademeneste, dorinta-i guraliva -
Acelor vorbe calde, soptite cu durere,
Ce aerul il umplu si inima de miere?
Putut-a impotriva atatora sa steie
Cand e asa frumoasa, cand nu-i decat femeie?
 
 
Ca toti sa fiu? Ca dansii sa fiu viclean, fatarnic?
Sa cumpar cu un zambet, un zambet iar zadarnic;
Viata adoratei si gingasei copile
Sa o patez cu umbra placerei unei zile
Si sa iubesc ca dansii… cand partea cea mai buna
Din inima-mi si minte i-a ei pe totdeuna?
 
 
O, tu! tu dumnezeul si viata vietii mele,
Priveste-amaraciunea-mi si spune, nu ti-i jele?
Nici astazi al tau suflet de mine nu se-ndura?
Viata-mi se nutreste din acea dulce gura,
De-un zambet, de o vorba ce mi-o arunci de mila -
Sa te iubesc atata, nu e pacat, copila?
 
 
Pe maica-mea sarmana atata n-am iubit-o,
Si totusi cand pe dansa cu tarna-a coperit-o,
Parea ca lumea-i neagra, ca inima imi crapa
Si as fi vrut cu dansa ca sa ma puie-n groapa…
Cand clopotul sunat-au, plangea a lui arama
Si ratacit la minte strigam: unde esti, mama?
 
 
Priveam in fundul gropii si lacrimi curgeau rau
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;
Nu stiam ce-i de mine si cum pot sa raman
In lume-atat de singur si-atata de strein,
Si inima-mi se stranse si viata-mi sta in gat -
Dar ca de-a ta iubire tot nu am plans atat.
 
 
O, demone, viata-mi si sufletu-mi de vrei,
De ce mai stai pe ganduri, de ce nu mi le cei?
De ce ma-nsala ochiu-ti cu zarea-i, cu seninu-i,
De ce cu usurinta, atat, atat ma chinui?
Ajunga-ti… ma omoara mai bine… si destul.
De vorbe si de zambet sa nu mai fiu satul?
 
 
A mamei amintire eu unu-n stare-am fost
Sa ti-o sacrific tie si sunt atat de prost
Incat tot numai tie viata-ti multamesc,
In dar parca mi-ai da-o… si parca o primesc
Ca orbul, ca un cane, caci, vezi, in stare sunt
Pe praful urmei tale cu fruntea la pamant.
 
 
Si tu? Imi zambesti mie, cum altora zambesti,
Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui ca ma iubesti -
Si eu? eu sunt ca altii? Si tu vezi si in mine
Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un cane
Ce-i dai si cu piciorul si dupa ce-l desmierzi?
O, rade-ma, o, casca in fata-mi… tu ma pierzi!
 
 
Cocheta, lunecoasa, lingusitoare, rece -
Cu viata-mi sfaramata uratul tau petrece;
Si sa te vezi privita cu patima, cu jind,
Sa vezi ca cel mai tare se face om de rand,
Cu gura numai spuma se pleaca in genunchi,
– Privelistea aceasta te bucura-n rarunchi -
 
 
Sa-l vezi ca la picioare-ti se taraie un vierme
Si recea-ti ironie mai mult inca sa-l sferme.
O, cat de bine stii tu natura ce a vrut
Cand a facut zapada si diamant din lut,
Stii ce voieste dansa cu ochii-ti straluciti -
Ea vrea prin o zambire sa fim nefericiti.
 
 
Sa vad a ta faptura sa nu mai fi ajuns!
Ce demon oare-n cale-ti m-a pus ca sa patrunz -
Si de sub frunte ochii mai bine i-as fi rupt
Decat sa sorb din ochii-ti veninul ce l-am supt,
Decat sa fiu un preot la un astfel de cult,
Mai bine-mi rupeam capul s-as fi pierit de mult!
 
 
Si totusi, totusi, scumpo… de nu te-as fi vazut,
Au asta bogatie de-amor as fi avut?
Durerea-mi este draga, caci de la tine-mi vine
Si imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine;
Uraste-ma, priveste la mine cu dispret,
Sa te iubesc prin astea tu mai mult ma inveti.
 
 
Spuneti-mi cum ca fata o masca e de ceara
Si mai mult o sa creasca iubirea mea amara!
Ca-n lupanar vazut-o-ati jucand, batand din palme,
Si o sa-mi par-un inger, in gandul lui cu psalme!
Spuneti de ea tot raul de vreti sa-nnebunesc:
Ca-i hetera, un monstru, ca-i Satan – o iubesc!
 

O, DULCE INGER BLAND…

 
O, dulce inger bland,
Cu ochi uimiti de mari,
La ce mai reapari
Sa-ngreui al meu gand?
Parea ca te-am uitat,
Ca n-oi mai auzi
Ca-mi amintesti vo zi
Din viata mea de sat!
 
 
Mai poti sa-ti amintesti
Cum noi imblam disculti
Si tu steteai s-asculti
Duioasele-mi povesti?
Spuneam cum am imblat
Frumos fecior de crai
In lume noua ai
Iubita de-au aflat!
 
 
Ca si cand te-ai mira,
Tu ochii mari faceai,
Desi ma pricepeai
C-o spun in pilda ta;
S-apoi cand te rugam
Sa-mi spui de ma iubesti,
Prindeai ca sa soptesti
Cu buzele abia!
 
 
Si-mi raspundeai cu dor:
"Tu nu ma vei cata,
In veci raman a ta
Caci drag imi esti de mor…"
Uitasi al tau cuvant:
Nu m-ai chemat sa viu
Alaturea-n sicriu,
La stanga ta-n mormant!
 
 
Dar azi, cand se parea
Ca-n veci eu te-am uitat,
Tu iar te-ai aratat
Ca-n tineretea mea;
Suflarea ta usor
Zburat-au racorind
Si reintinerind
Intaiul meu amor.
 
 
Mai tare sa-mi vorbesti:
– De mine ce te temi? -
S-aud cum lin ma chemi
Acolo unde esti!
Curand, curand si eu
Imi pare c-oi pleca
Pe dulce urma ta,
Iubit copilul meu!
 

IAR FATA TA E STRAVEZIE ZADARNIC STERGE VREMEA

 
Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme!
In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,
Uitarea mana-n noapte a visurilor turme
Si toate trec ca vantul – dar chipul tau nu trece.
 
 
In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,
In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,
Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.
 
 
Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasa
Si vad in veci aievea divinul tau profil.
O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,
Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!
 
 
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pus
Si noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineaca
Si mintea mea in noaptea de veci va fi apus.
 
 
Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,
In inima cat fibra din urma va trai,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,
Cu dansa impreuna si ele vor muri!
 
 
O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,
Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.
 

O DATA TE VAZUSEM

 
O data te vazusem -
S-am stat inmarmurit
Si crud-a fost durerea
Cu care te-am iubit.
 
 
Te vad de-a doua oara
Si glasul tau l-ascult -
Si stiu numai atata
Ca am trait prea mult.
 
 
Al anilor iubirei
– Inveninat necaz -
E numai o parere
Pe langa cel de azi.
 

SA TIN INCA O DATA…

 
Sa tin inca o data
Manuta ta la piept
Si-n ochii tai sa caut
Intrebator si drept.
 
 
O strans-imbratisare
– Vis dureros de foc -
S-apoi sa plec in lume
Copil far? de noroc.
 
 
Sa nu se mai aleaga
De viata mea nimic,
Sa mor uitat de oameni -
E soarta ce-mi prezic.
 

VENIN SI FARMEC…

 
Venin si farmec port in suflet,
Cu al tau zambet trist ma pierzi,
Caci fermecat sunt de zambirea-ti
Si-nveninat de ochii verzi.
Si nu-ntelegeti ca-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus -
Cat de frumoasa esti pot spune,
Cat te iubesc nu e de spus!
 

CU PENETUL CA SIDEFUL

 
Cu penetul ca sideful
Straluceste-o porumbita,
Cu capsorul sub aripa
Adormita sub o vita.
 
 
Si tacere e afara.
Lumineaza aer, stele.
Muta-i noaptea – numai raul
Se framanta-n pietricele.
 

O STRADA PREA INGUSTA

 
O strada prea ingusta
Parea ca se facea -
Si case lungi si negre
Pe doua parti era.
 
 
Pe dansa nu luceste
Un singur felinar -
Eu trec incet si fluier
In suflet cu amar.
 
 
Deodata simt in urma-mi
Venind, tiptil-tiptil,
Pas sfiicios de fata,
Usor ca de copil.
 
 
Si simt cum ca de bratu-mi
Un brat usor s-anina -
Si simt ca mana-mi strange
O mana dulce, fina.
 
 
Rasuna miazanoaptea
Din turla neagra, veche -
Suntem atat de singuri
Si suntem o pareche.
 
 
Caci tu esti, tu iubita!
Si am dorit, ah, cat!
Sa fim odata singuri
Si iata-ne-n sfarsit!
 
 
Nici stii, copila dulce,
Cate pe suflet am!
De cand te intalnira
Ochii mei, te iubeam;
 
 
Mi-erai atat de draga -
Mi-era atat de dor -
Incat credeam adesea
Ca trebuie sa mor!
 
 
O, in sfarsit!.. Copila,
Si ai venit – chiar tu!
Am asteptat norocul -
Norocu-acesta nu.
 
 
Cum dete preste mine?
Cum de-ai gandit sa vii,
Sa simt suflarea-ti calda
D-urechea-mi c-apropii?
 

TERTINE

 
Tinzandu-ti mana o priveai cuminte,
Miscai zambind a tale rosii buze,
Soptind incet, ca-n vis, la dulci cuvinte.
 
 
Urechea mea pandea sa le auza
– Abia-ntelese pline de-nteles -
Cum ascultau poetii vechi de muza.
 
 
Si-n ochii tai citeam atat eres,
Atata dulce-a patimei durere,
Ca-n al meu suflet toat-o am cules.
 
 
A vorbei tale lamura de miere,
Al gandurilor visatorul chaos,
Al tau suras precum s-a ta tacere
 
 
Si chipul tau in voluptos repaos
Patruns-au toate limpede-n cantare-mi,
Cand al tau suflet mie l-ai adaos.
 
 
Stapana esti pe gandu-mi si suflare-mi
Si-acesta cant, ce gata-acum vedemu-l,
Tu poti sa-l tii si numai tu sa-l sfaremi.
 
 
De-ngadui tu ca eu sa-nchin poemul,
Precum viata mea ti-am inchinat-o,
Dispretui hula orisicarui ?mul:
 
 
Primeste-l dar c-un zambet – adorato!
 

TU MA PRIVESTI CU MARII OCHI…

 
Tu ma privesti cu marii ochi, cuminte;
Te vad miscand incet a tale buze,
Soptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.
 
 
Urechea mea pandeste sa le-auza
– Abia-ntelese, pline de-nteles -
Cum ascultau poetii vechi de muza.
 
 
In ochii tai citeam atat eres,
Atata dulce-a patimei durere,
Ca-n suflet toata, toat-o am cules.
 
 
Vorbirea ta mi-i lamura de miere,
In ochii tai de visuri e un chaos,
Si-atat amor c-auzi pan? si-n tacere.
 
 
Frumosul chip in voluptos repaos
Patruns-au trist si dulce in cantare-mi,
Fiinta ta gandirii-mi am adaos.
 
 
Caci numai tu traiesti in cugetare-mi,
A ta-i viata mea, al tau poemul,
Cum le inspiri tu poti sa le si sfaremi.
 
 
Nu crede tu ca eu sunt cuiva ?mul
Cand cantul meu se-mbraca fel de fel:
Ici in tertine suspinand, vedemu-l,
 
 
Dincolo el ofteaza in gazel,
Acelasi e, desi mereu se schimba,
De tine-i plin, de tine-mi zice el…
 
 
Alege forme dulci din orice limba:
Acuma-l vezi imbland carare dreapta,
Acum pe-a lui Firdusi cale stramba.
 
 
Dar orisicand el alta nu asteapta
Decat ca tie, suflete, sa-ti placa,
Tu sa-l aprobi cu gura inteleapta.
 
 
In mii costume astfel se imbraca,
Si ca s-atraga dulcea ta zambire
Minuni, de vrei, sarmanul o sa faca…
 
 
S-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire
L-au dus pe-alaturi dulcile tertine,
Uitand ce-a vrut sa-ti spuie-n aste sire.
 
 
Au vrut sa-ti spuie ca e plin de tine,
Ca de-al tau farmec ritmul sau foieste,
C-a sale ganduri de zambiri sunt pline
 
 
S-astfel pe mine el ma stapaneste…
Aduna-n versuri ale mele zile
Si-n strofe le-a legat gradinareste,
 
 
In poala ta zvarlind aceste file.
 

ICOANA SI PRIVAZ

 
De vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,
In catifea, copila, in negru sa te-mbraci -
Ca marmura de alba cu fata ta rasari,
In boltile sub frunte lumina ochii mari
Si parul blond in caier si umeri de zapada -
In negru, gura-dulce, frumos o sa-ti mai sada!
 De vrei sa-mi placi tu mie, auzi? si numai mie,
Atuncea tu imbraca matasa viorie.
Ea-nvineteste dulce, o umbr-abia usor,
Un san curat ca ceara, obrazul zambitor
Si-ti da un cer t?mid, suferitor, plapand,
Nemarginit de gingas, nemarginit de bland.
 Cand imbli, a ta haina de tine se lipeste,
Ci gingas-mladioasa tu razi copilareste.
De sezi cu capul mandru pe spate lin lasat,
Tu pari sau fericita sau parc-ai triumfat…
Ciudat… Stau melancolic, greoi ca si un trunchi,
Cand vesela ti-ai pune chiar talpa pe genunchi.
Caci ma cunosc prea bine si nu-mi vine sa cred
Ca ma iubesti pe mine tu, tu! ce eu te vad
Atata de frumoasa, atat de rapitoare,
Atat – cum nu mai este o alta pe sub soare;
Iti bati tu joc de mine, cu ochii ma provoci
Si vrei cu al meu suflet tu numai sa te joci…
S-apoi… Merit eu oare mai mult de la un inger
Decat de-a lui privire eu sufletu-mi sa-mi sanger?
O, bate-ti joc, copila, ucide-ma de vrei,
Zambirea gurei tale, un vis din ochii tai
Mai mult e pentru lume decat un trai desert…
Si incheierea vietii-mi: pe tine sa te iert.
Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slaba,
De care nime-n lume, ah, nimeni nu intreaba.
Si am visat odata sa fiu poet… Un vis
Desert si fara noima ce merit-un suras
De cruda ironie… Si ce-am mai vrut sa fiu?
Voit-am a mea limba sa fie ca un rau
D-eterna mangaiere… si bland sa fie cantu-i.
Acum… acuma visul vad bine ca mi-l mantui.
Caci toata poezia si tot ce stiu, ce pot,
Nu poate sa descrie nici zambetu-ti in tot.
Te-am ingropat in suflet si totusi slabii crieri
Nu pot sa te ajunga in versuri si descrieri.
Frumseta ta divina, nemaigandita, sfanta
Ar fi cerut o arfa puternica, ce-ncanta;
Cu flori stereotipe, cu raze, diamante,
Nu pot sa scriu frumseta cea vrednica de Dante.
O, bate-ti joc de mine, pigmeu desert, nedemn,
Ce am crezut o clipa de tine ca sunt demn.
O, marmura curata, o, inger, o, femeie,
Eu sa te-ating pe tine cu-a patimei scanteie,
Eu, eu sa fiu in stare o clipa sa-mi inchipui
C-al meu e trupul dulce? C-a mele: fata-i, chipu-i…?
Nebun ce sunt… Nu razi tu? O, razi de mine… Razi.
Plangand cu-amaraciune, eu ochii sa-mi inchiz,
Sa nu mai vad nainte-mi acea frumoasa zeie,
Cu capul ei de marmur pe umeri de femeie…
Astfel imi trece viata, astfel etern ma chinui
Si niciodata, Ana, nu m-a lasat la sanu-i,
Caci ea nu vrea iubire… vrea numai adorare…
Tampit sa-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare
Si ea sa-mi spuie rece: "Monsieur, ce ai mai scris?"
La glasu-i chiar ironic, sa fiu in paradis,
Sa fiu prea, prea ferice, de-a vrea sa cate numa
Pe acest mizerabil, ce o priveste-acuma.
Da, da! sa fiu ferice de-un zambet, de-un cuvant,
Caci zambetul mai mult e ca viata-mi pe pamant.
Sa simti cum ca natura isi bate joc de noi:
Ici-colo cate-un geniu – si preste tot gunoi.
Si eu simt acest farmec si-n sufletu-mi admir
Cum admira cu ochii cei mari odat? Shakespeare.
Si eu, eu sunt copilul nefericitei secte
Cuprins de-adanca sete a formelor perfecte;
Dar unde este dansul cu geniu-i de foc
Si eu, fire hibrida – copil far? de noroc!
Far? de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericit
Ca-n calea mea o umbra frumoasa s-au ivit?
Nu mi-e destul-avere un zambet trecator,
O vorba aruncata ironic – de amor?
Comoara nu-i destula privirea, un cuvant,
Ce viata-mi insoti-va de-acum pan-in mormant?
Sunt vrednic eu a cere – sunt demn sa am mai mult?
A lumei hula oare in juru-mi n-o ascult?
Putut-am eu cu lira strabate sau trezi
Nu secolul, ca altii – un ceas macar, o zi?
Cuvinte prea frumoase le-am randuit sirag
Si-am spus si eu la lume ce-mi este scump sau drag…
Aceasta e menirea unui poet in lume?
Pe valurile vremii, ca boabele de spume
Sa-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscate
Cum luna se iveste, cum vantu-n codru bate.
Dar oricate ar scrie si oricate ar spune…
Campii, padure, lanuri fac asta de minune,
O fac cu mult mai bine de cum o spui in vers.
Natura-alaturata cu-acel desemn prea sters
Din lirica moderna – e mult, mult mai presus.
O, trista meserie, sa n-ai nimic de spus
Decat povesti pe care Homer si alti autori
Le spusera mai bine de zeci de mii de ori.
Da, soarele batranu-i, batran pamantu-acuma:
Pe gandurile noastre, pe suflet s-a prins bruma
Si tineri numa-n sanuri vedem frumsetea vie,
Dar gandul nostru-n ceata n-o pune pe hartie…
Suntem ca flori pripite, citim in colbul scolii
Pe carti cu file unse, ce roase sunt de molii.
Astfel cu mestesuguri din minte-ne – un pir -
Am vrea sa iasa rodii sau flori de trandafir.
In capetele noastre de semne-s multe sume,
Din mii de mii de vorbe consist-a noastra lume,
Aceeasi lume stramba, urata, intr-un chip
Cu fraze-mpestritata, suflata din nisip.
Nu-i acea alta lume, a geniului rod,
Careia lumea noastra e numai un izvod…
Frumoasa, ea cuprinde pamant, oc?an, cer
In ochi la Calidasa, pe buza lui Omer?
O, salahori ai penei, cu rime si descrieri
Noi abuzam sarmanii de mana-ne de crieri…
Caci plumbu-n veci nu-i aur… si-n noi se simte izul
Acelei meserie ce-o-nlocuim cu scrisul…
In loc sa manui plugul, sau teasla si ciocanul,
Cu aurul fals al vorbii spoiesc zadarnic banul
Cel rau al mintii mele… si vremea este vama
Unde a mea viata si-a arata arama.
 
 
"Sa reproduci frumosul in forme" ne inveti:
De-aceea poezia-mi ma imple de dispret…
Dator e-omul sa fie a veacului copil,
Altfel ca la nevolnici el merit-un azil
Intr-un spital… Acolo carpeasca cu minuni
Paretii de chilie si spuna la minciuni…
Da! ticalos e omul nascut in alte vremi…
Sincer, iti vine soartea s-o sudui, s-o blestemi:
Blastamurile insasi poet te-arata iarasi,
Al veacului de mijloc blestemul e tovaras.
Intre-un poet nemernic, ce vorbele innoada
Ca in cadenta rara sa sune trist din coada
Si-ntre-ofiterul tantos cu spada subsuoara
Alegere nu este, alegerea-i usoara.
Pocnind in a lui haine, el place la neveste,
Fecioara-nfiorata isi zice: acesta este…
Acesta da… Simtire tu ai si este dreapta.
Nebuni suntem cu totii, natura-i inteleapta -
Un corp frumos si neted te face sa iubesti,
In bratul lui puternic tu simti ca-ntineresti.
   Doar nu esti tu nebuna
S-alegi in locu-i, fata, pe un impusca-n luna,
Pe-un om care sta noaptea s-a mintii adancime
In strofe o disface si o asaza-n rime…
Soldatul spune glume usoare – tu petreci…
Pe cand poetul gingas, cu mersul de culbeci,
E t?mid, abia ochii la tine si-i ridica.
El vorbe cumpaneste, nu stie ce sa-ti zica,
Privindu-te cu jale, ofteaza – un nauc…
Si zile-ntregi stau astfel in jilt, s-apoi ma duc
Si ani intregi putea-voi tot astfel ca sa sez
Si-n inima copilei de fel nu-naintez.
Copil, copilul nu e? voieste sa petreaca.
Ce caut eu cu ochii-mi, cu-a lor privire seaca?
Ce-i zic dumnezeire, si inger, stea si zeie,
Cand ea este femeie, si vrea a fi femeie?
Si totusi… Ah, odata, mi-a spus cu vorbe dulci:
– As vrea pe brat, aicea, tu capul tau sa-l culci,
Sa mangai a ta frunte, nefericit copil!
Acest cuvant, divino, mai zi-l o data, zi-l.
Vezi tu, inchipuirea in veci imi e tovaras.
Un vis, ca o poveste, in veci revine iaras:
S-ajung o zi in care, in stramta mea chilie,
Tu sa domnesti ca fiica, stapana si sotie
Si-n ore de durere, cand gandul mi-a fi vested
Sa simt cum dulcea-ti mana se lasa pe-al meu crestet,
S-atunci ridicand capul, dand ochii-mi peste spate,
Sa vad, ah, pamanteasca-mi, duioasa-mi zeitate…
Fugi, fugi! Ce te asteapta cu mine intr-un veac,
In care poezie si visuri sunt un fleac:
Nu te indemn eu insusi ca sa-mi urmezi in cale,
Sa fiu nemernic martor nefericirii tale.
Decat sa scriu la versuri, mai bine-as bate toba:
Cu rime si cu strofe nu se-ncalzeste soba.
Chiar inima-mi de-as da-o sa bei dintr-insa sange:
Nevoia este gheata ce-amoru-n graba-l stinge.
 

…

 
Visand astfel ia sama cu mine ca petreci,
Copil cu gura calda, cu picioruse reci.
Te-apropii, ma-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc?
O vorba-ai vrea in fine s-auzi cum o rostesc…
De-un ceas tu casti in fata-mi – acuma-nsa doresti,
Drept pret, sa-ti spun amoru-mi in versuri frantuzesti.
Idee! Si de bratu-mi atarni dulcele-ti brat.
Intorc spre tine capul, privesc fara de sat,
Cu gura pe-al tau umar incet si trist soptesc:
– Esti prea frumoasa, Doamna, si prea mult te iubesc!