Poezii

DOINA

 
De la Nistru pan? la Tissa
Tot romanul plansu-mi-s-a,
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan? la Mare
Vin muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pan? in Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet roman saracul!
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se-ndeamna,
Nici ii este toamna toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain in tara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dusmanii in puhoi
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier
Toate cantecele pier,
Zboara pasarile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi dezbraca tara sanul,
Codrul – frate cu romanul -
De secure se tot pleaca
Si izvoarele ii seaca -
Sarac in tara saraca!
 
 
Cine-au indragit strainii,
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
 
 
Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las? Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca sa-ti mantui neamul tau!
Tu te-nalta din mormant,
Sa te aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn o data,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
Iti vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara -
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!
 

S-A DUS AMORUL…

 
S-a dus amorul, un amic
 Supus amandurora,
Deci canturilor mele zic
 Adio tuturora.
 
 
Uitarea le inchide-n scrin
 Cu mana ei cea rece,
Si nici pe buze nu-mi mai vin,
 Si nici prin gand mi-or trece.
 
 
Atata murmur de izvor,
 Atat senin de stele,
Si un atat de trist amor
 Am ingropat in ele!
 
 
Din ce noian indepartat
 Au rasarit in mine!
Cu cate lacrimi le-am udat,
 Iubito, pentru tine!
 
 
Cum strabateau atat de greu
 Din jalea mea adanca,
Si cat de mult imi pare rau
 Ca nu mai sufar inca!
 
 
Ca nu mai vrei sa te arati
 Lumina de-ndeparte,
Cu ochii tai intunecati
 Renascatori din moarte!
 
 
Si cu acel smerit suras,
 Cu acea blanda fata,
Sa faci din viata mea un vis,
 Din visul meu o viata.
 
 
Sa mi se para cum ca cresti
 De cum rasare luna,
In umbra dulcilor povesti
 Din nopti o mie una.
 
 
Era un vis misterios
 Si bland din cale-afara,
Si prea era de tot frumos
 De-au trebuit sa piara.
 
 
Prea mult un inger mi-ai parut
 Si prea putin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
 Sa fi putut sa steie.
 
 
Prea ne pierdusem tu si eu
 In al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu,
 Precum uitaram toate.
 
 
Si poate ca nici este loc
 Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atat de sfant noroc
 Strabatator durerii!
 

CAND AMINTIRILE…

 
Cand amintirile-n trecut
 Incearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
 Mai trec din vreme-n vreme.
 
 
Deasupra casei tale ies
 Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atat de des
 Induiosarii mele.
 
 
Si peste arbori rasfirati
 Rasare blanda luna,
Ce ne gasea imbratisati
 Soptindu-ne-mpreuna.
 
 
A noastre inimi isi jurau
 Credinta pe toti vecii,
Cand pe carari se scuturau
 De floare liliecii.
 
 
Putut-au oare-atata dor
 In noapte sa se stanga,
Cand valurile de izvor
 N-au incetat sa planga,
 
 
Cand luna trece prin stejari
 Urmand mereu in cale-si,
Cand ochii tai, tot inca mari,
 Se uita dulci si galesi?
 

ADIO

 
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai, cu bine!
Ma voi feri in calea mea
 De tine.
 
 
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
 Ma lasa.
 
 
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scantei
 Din stele,
 
 
Cand degerand atatea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
 La geamuri.
 
 
O, cat eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
 De luna!
 
 
Si cand in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
 Femeie!
 
 
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
 Aminte.
 
 
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
 Poveste.
 
 
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
 Sunt veacuri.
 
 
Cu ochii serei cei dentai
Eu n-o voi mai privi-o…
De-aceea-n urma mea ramai -
 Adio!
 

CE E AMORUL?

 
Ce e amorul? E un lung
 Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
 Si tot mai multe cere.
 
 
De-un semn in treacat de la ea
 El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
 Viata ta intreaga.
 
 
Dar inca de te-asteapta-n prag
 In umbra de unghere,
De se-ntalneste drag cu drag
 Cum inima ta cere:
 
 
Dispar si ceruri si pamant
 Si pieptul tau se bate,
Si totu-atarna de-un cuvant
 Soptit pe jumatate.
 
 
Te urmareste saptamani
 Un pas facut alene,
O dulce strangere de mani,
 Un tremurat de gene.
 
 
Te urmaresc luminatori
 Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atatea ori
 Si noaptea totdeuna.
 
 
Caci scris a fost ca viata ta
 De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
 Lianelor din apa.
 

PE LANGA PLOPII FARA SOT…

 
Pe langa plopii fara sot
 Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii toti -
 Tu nu m-ai cunoscut.
 
 
La geamul tau ce stralucea
 Privii atat de des;
O lume toata-ntelegea -
 Tu nu m-ai inteles.
 
 
De cate ori am asteptat
 O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
 O zi mi-era de-ajuns;
 
 
O ora sa fi fost amici,
 Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
 O ora, si sa mor.
 
 
Dandu-mi din ochiul tau senin
 O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
 O stea s-ar fi aprins;
 
 
Ai fi trait in veci de veci
 Si randuri de vieti.
Cu ale tale brate reci
 Inmarmureai maret:
 
 
Un chip de-a pururi adorat
 Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
 Din timpurile vechi.
 
 
Caci te iubeam cu ochi pagani
 Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
 Parintii din parinti.
 
 
Azi nici macar imi pare rau
 Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
 Se-ntoarce in zadar,
 
 
Caci azi le semeni tuturor
 La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
 C-un rece ochi de mort.
 
 
Tu trebuia sa te cuprinzi
 De acel farmec sfant,
Si noaptea candela s-aprinzi
 Iubirii pe pamant.
 

SI DACA…

 
Si daca ramuri bat in geam
 Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
 Si-ncet sa te apropii.
 
 
Si daca stele bat in lac
 Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
 Inseninandu-mi gandul.
 
 
Si daca norii desi se duc
 De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
 De tine-ntotdeuna.
 

GLOSSA

 
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.
 
 
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?..
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
 
 
Nici incline a ei limba
Recea cumpan-a gandirii
Inspre clipa ce se schimba
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
 
 
Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
 
 
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.
 
 
Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.
 
 
Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
 
 
Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
 
 
De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.
 
 
Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
 

ODA

(in metru antic)

 
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
   Singuratatii.
 
 
Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce…
Pan-in fund baui voluptatea mortii
   Nenduratoare.
 
 
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
   Apele marii.
 
 
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari…
Pot sa mai renviu luminos din el ca
   Pasarea Phoenix?
 
 
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
   Mie reda-ma!
 

IUBIND IN TAINA…

 
Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
 
 
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nnec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
 
 
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
 
 
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii… vin? la sanu-mi.
 

TRECUT-AU ANII…

 
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
 
 
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, pline de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.
 
 
Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mana mea in van pe lira lunec;
 
 
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea… ma-ntunec!
 

VENETIA

 
S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.
 
 
Okeanos se plange pe canaluri…
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunand din valuri.
 
 
Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.
 
 
Cu glas adanc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile!"
 

SE BATE MIEZUL NOPTII…

 
Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intre-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gandirii-mi si azi nu se mai schimba,
Caci intre amandoua sta neclintita limba.
 

CU MANE ZILELE-TI ADAOGI…

 
Cu mane zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.
 
 
Cand unul trece, altul vine
In asta lume a-l urma,
Precum cand soarele apune
El si rasare undeva.
 
 
Se pare cum ca alte valuri
Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.
 
 
Naintea noptii noastre imbla
Craiasa dulcii dimineti;
Chiar moartea insasi e-o parere
Si un visternic de vieti.
 
 
Din orice clipa trecatoare
Ast adevar il inteleg,
Ca sprijina vecia-ntreaga
Si-nvarte universu-ntreg.
 
 
De-aceea zboare anu-acesta
Si se cufunde in trecut,
Tu ai s-acum comoara-ntrega
Ce-n suflet pururi ai avut.
 
 
Cu mane zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi,
Avand cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi.
 
 
Privelistile sclipitoare,
Ce-n repezi siruri se distern,
Repaosa nestramutate
Sub raza gandului etern.
 

PESTE VARFURI

 
Peste varfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna.
 
 
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemangaiet
Indulcind cu dor de moarte.
 
 
De ce taci, cand fermecata
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vre odata?
 

SOMNOROASE PASARELE…

 
Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele -
 Noapte buna!
 
 
Doar izvoarele suspina,
Pe cand codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina -
 Dormi in pace!
 
 
Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce -
Fie-ti ingerii aproape,
 Somnul dulce!
 
 
Peste-a noptii feerie
Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armonie -
 Noapte buna!
 

DE-OR TRECE ANII…

 
De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult imi va plac?,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".
 
 
M-a fermecat cu vro scanteie
Din clipa-n care ne vazum?
Desi nu e decat femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".
 
 
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tac?;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacerea-i "nu stiu ce".
 
 
Astfel, robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum…
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".
 

LASA-TI LUMEA…

 
Lasa-ti lumea ta uitata,
Mi te da cu totul mie,
De ti-ai da viata toata,
Nime-n lume nu ne stie.
 
 
Vin? cu mine, rataceste
Pe carari cu cotituri,
Unde noaptea se trezeste
Glasul vechilor paduri.
 
 
Printre crengi scanteie stele,
Farmec dand cararii stramte,
Si afara doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
 
 
Parul tau ti se desprinde
Si frumos ti se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
 
 
Tanguiosul bucium suna,
L-ascultam cu-atata drag,
Pe cand iese dulcea luna
Dintr-o rariste de fag.
 
 
Ii raspunde codrul verde
Fermecat si dureros,
Iara sufletu-mi se pierde
Dupa chipul tau frumos.
 
 
Te desfaci c-o dulce sila,
Mai nu vrei si mai te lasi,
Ochii tai sunt plini de mila,
Chip de inger dragalas.
 
 
Iata lacul. Luna plina,
Poleindu-l, il strabate;
El, aprins de-a ei lumina,
Simte-a lui singuratate.
 
 
Tremurand cu unde-n spume,
Intre trestie le farma
Si visand o-ntreaga lume
Tot nu poate sa adoarma.
 
 
De-al tau chip el se patrunde,
Ca oglinda il alege -
Ce privesti zambind in unde?
Esti frumoasa, se-ntelege.
 
 
Inaltimile albastre
Pleaca zarea lor pe dealuri,
Aratand privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.
 
 
E-un miros de tei in cranguri,
Dulce-i umbra de rachiti
Si suntem atat de singuri
Si atat de fericiti!
 
 
Numai luna printre ceata
Varsa apelor vapaie,
Si te afla stransa-n brate,
Dulce dragoste balaie.
 

TE DUCI…

 
Te duci si ani de suferinta
N-or sa te vaza ochii-mi tristi,
Inamorati de-a ta fiinta,
De cum zambesti, de cum te misti.
 
 
Si nu e bland ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tau este
Cu chip de marmura frumos.
 
 
In fata farmecul palorii
Si ochi ce scanteie de vii,
Sunt umezi infioratorii,
De lingusiri, de viclenii.
 
 
Cand ma atingi, eu ma cutremur,
Tresar la pasul tau cand treci,
De-al genei tale gingas tremur
Atarna viata mea de veci.
 
 
Te duci si rau n-o sa-mi mai para
De-acum de ziua cea de ieri,
Ca nu am fost victima iara
Neinduratelor dureri.
 
 
C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci
Cu-a gurii dulci suflari fierbinti,
Pe funte-mi mana n-o s-o luneci
Ca sa ma faci sa-mi ies din minti.
 
 
Puteam numiri defaimatoare
In gandul meu sa-ti iscodesc,
Si te uram cu-nversunare,
Te blestemam, caci te iubesc.
 
 
De-acum nici asta nu-mi ramane
Si n-o sa am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mane,
Ca mani toti anii s-or urma -
 
 
O toamna care intarzie
Pe-un istovit si trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.
 
 
Viata-mi pare-o nebunie
Sfarsita far-a fi-nceput,
In toata neagra vecinicie
O clipa-n brate te-am tinut.
 
 
De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Reda-mi comoara unei clipe
Cu ani de parere de rau!
 

DIN VALURILE VREMII…

 
Din valurile vremii, iubita mea, rasai
Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai -
Si fata stravezie ca fata albei ceri
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si, intorcandu-ti fata spre umarul tau stang,
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.
 
 
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.
 
 
Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos…
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.
 

CE TE LEGENI…

 
– Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vant,
Cu crengile la pamant?
– De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vantul frunza-n dunga -
Cantaretii mi-i alunga;
Bate vantul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste varf de ramurele
Trec in stoluri randurele,
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rand, pe rand,
Zarea lumii-ntunecand,
Si se duc ca clipele,
Scuturand aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngan numai cu el!
 

LA MIJLOC DE CODRU…

 
La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de langa balta,
Care-n trestia inalta
Leganandu-se din unde,
In adancu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de randurele
Si de chipul dragei mele.
 

MAI AM UN SINGUR DOR

 
Mai am un singur dor:
 In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
 La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
 Si codrul aproape,
 Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
 Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
 Din tinere ramuri.
 
 
Si nime-n urma mea
 Nu-mi planga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
 Frunzisului vested.
Pe cand cu zgomot cad
 Izvoarele-ntr-una,
 Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.
 Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
 Sa-si scuture creanga.
 
 
Cum n-oi mai fi pribeag
 De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
 Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
 Din umbra de cetini,
 Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.
 Va geme de patemi
Al marii aspru cant…
Ci eu voi fi pamant
 In singuratate-mi.
 

DE-OI ADORMI…

(varianta)

 
De-oi adormi curand
 In noaptea uitarii,
Sa ma duceti tacand
 La marginea marii.
 
 
Nu voi sicriu bogat,
 Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
 Din tinere ramuri.
 
 
Sa-mi fie somnul lin
 Si codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
 Pe-adancile ape,
 
 
Care-n dureri adanci
 Se nalta la maluri,
S-ar atarna de stanci
 Cu brate de valuri,
 
 
Se nalta, dar recad
 Si murmura-ntr-una,
Cand pe paduri de brad
 Aluneca luna.
 
 
Si nime-n urma mea
 Nu-mi planga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
 Frunzisului vested.
 
 
Sa treaca lin prin vant
 Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfant
 Sa-si scuture floarea.
 
 
Cum n-oi mai fi pribeag
 De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
 Aduceri aminte,
 
 
Ce n-or sti ca privesc
 O lume de patemi,
Pe cand liane cresc
 Pe singuratate-mi.
 

NU VOI MORMANT BOGAT

(varianta)

 
Nu voi mormant bogat,
 Cantare si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
 Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
 Nu-mi planga la crestet,
 Frunzisului vested
Doar vantul glas sa-i dea.
 In linistea sarii
Sa ma-ngropati, pe cand
Trec stoluri greu zburand
 La marginea marii.
 
 
Sa-mi fie somnul lin
 Si codrul aproape,
Luceasca cer senin
 Eternelor ape,
Care din vai adanci
 Se-nalta la maluri,
 Cu brate de valuri
S-ar atarna de stanci -
 Si murmura-ntr-una
Cand spumegand recad,
Iar pe paduri de brad
 Alunece luna.
 
 
Reverse dulci scantei
 Atotstiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
 Sa-si scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
 De-atunci inainte,
 Aduceri aminte
M-or coperi cu drag
 Si stinsele patemi
Le-or troieni cazand,
Uitarea intinzand
 Pe singuratate-mi.
 

IAR CAND VOI FI PAMANT

(varianta)

 
Iar cand voi fi pamant,
 In linistea serii,
Sapati-mi un mormant
 La marginea marii.
 
 
Nu voi sicriu bogat,
 Podoabe si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
 Din vestede ramuri.
 
 
Sa-mi fie somnul lin
 Si codrul aproape,
Sa am un cer senin
 Pe-adancile ape.
 
 
S-aud cum blande cad
 Izvoarele-ntr-una,
Pe varfuri lungi de brad
 Alunece luna.
 
 
S-aud pe valuri vant,
 Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfant
 Sa-si scuture creanga.
 
 
Si cum n-oi suferi
 De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
 Aduceri aminte.
 
 
Si cum va inceta
 Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
 Cantarea de bucium!
 
 
Vor arde-n preajma mea
 Luminile-n dealuri,
Izbind s-or framanta
 Eternele valuri.
 
 
Si nime-n urma mea
 Nu-mi planga la crestet,
Ci codrul vant sa dea
 Frunzisului vested.
 
 
Luceferii de foc
 Privi-vor din cetini
Mormant far? de noroc
 Si fara prietini.
 

CRITICILOR MEI

 
Multe flori sunt, dar putine
Rod in lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
 
 
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune,
Insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
 
 
Dar cand inima-ti framanta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
 
 
Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gandirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
 
 
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de gheata?
 
 
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvantul
Ce exprima adevarul?
 
 
Critici voi, cu flori deserte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus.