Lucruri Periculoase

Capitolul 4

Kane se aplecă peste cruce la câțiva metri în spatele lui Michael și se uită înspre oraș, întrebându-se unde se ascunde Misery sau dacă măcar mai era în oraș. Avea o lume întreagă de terorizat, dar karma era o nesimțită și la fel îi erau și instinctele care îi spuneau că ea nu era prea departe.

Se strâmbă imaginându-și că ea se plimbă pe trotuar ca un cadavru în putrefacție, apoi își înăbuși un tremurat la imaginea fetiței ciudate și hotărî că cadavrul era mai puțin înfiorător. De-a lungul secolelor, a mai văzut momente când vampirii adulți au transformat copii.

Ceea ce mulți dintre aceștia nu au învățat niciodată era că copiii erau adesea mai cruzi decât părinții lor adulți și că au murit de mâna adultului sau copilul l-a omorât pe cei care l-a transformat. A trebuit să recunoască faptul că femeia care a scris cărțile cu vampiri avea o idee corectă.

Spera că oricine era expertul în demoni menționat de Trevor știa ce făcea, dar se îndoia.

Amintirea demonului era ceea ce l-a îndemnat să-l păzească pe Michael... asta și că-l va împiedica s-o urmărească pe Tabatha acum că ea se întoarse în oraș. Era nevoie de o mare cantitate de voință pentru a nu face acest lucru. Doar faptul de a fi în aceeași cameră cu ea era o durere fizică... durere pe care știa că nu ar fi putut s-o ascundă prea mult timp dacă ar fi rămas. Ochii lui s-au întors din nou la prietenul său și s-a aplecat mai mult pe cruce.

A trebuit să recunoască că dacă voiai să fii singur și să fii încă înconjurat de oameni, acoperișul celei mai mari biserici din oraș era un loc interesant de unde să faci asta.

În mod ciudat, știa că Michael nu a venit aici pentru liniște și pace. Vampirul a venit aici să se îngrijoreze și să cugete. Nu conta că erau în libertate, deoarece Kane avea sentimentul că dacă Misery dorea să-i găsească, atunci cei patru pereți nu i-ar fi salvat. Nu s-a mai ascuns niciodată de vreun inamic și nu avea de gând să înceapă acum. Evident, Michael simțea la fel.

Surâse pe când un gând ciudat îi trecu prin minte. De îndată ce îl va găsi din nou pe Dean, urma să-i ceară o favoare căzutului. Voia o mână din penele alea cu vraja aceea pe care Dean o folosise pe penele din catacombe. Cățeaua nu a apreciat asta chiar atât de mult. El și-a așezat palma pe umăr, amintindu-și toată carnea lipsă, care a apărut oarecum când el a ieșit de acolo. Michael i-a spus că Dean îl vindecase.

Kane nu și-a putut aminti prea mult de acele momente după ce a intrat în peșteră. Și-a reamintit că auzit vocea lui Michael chemându-l din întuneric, dar nu și altceva. Următorul lucru pe care și-l amintea era că se trezise într-o biserică plină de oameni iar Michael plutea peste el ca o cloșcă.

Fața Tabathei îi străfulgeră prin minte. El și-a petrecut ultimele ore încercând cu disperare să nu se gândească la ea, dar mare parte din acele două ore nu se ascultase pe el însuși.

Michael putea simți prezența lui Kane undeva în spatele lui, dar în loc să se enerveze de distragerea nedorită, se simți liniștit de grija prietenului său. Cel puțin dacă Kane era îngrijorat de el, atunci se putea desprinde puțin propria sa paranoia. În plus, îl iubea pe Kane ca pe un frate... cuvântul frate îi răzbătu prin minte, în timp ce gândurile i se întunecară și se îndreptă spre Damon. Cum era posibil ca frații adevărați să aibă păreri atât de greșite unul față de celălalt?

Încercând să-și golească mintea de amintirile deranjante, Michael s-a lăsat pe spate și a lăsat extenuarea să-și spună cuvântul. Știa că putea dormi în siguranță... Kane îl păzea.

Kane se gândea la cugetările șoptite ale lui Michael. Nu știuse că Michael avea probleme cu somnul. De ce se simțea prietenul său atât de amenințat că îi era frică să închidă ochii? Știa că lipsa de somn te aduce încet în pragul nebuniei... și totuși, și el a aflat pe calea cea grea că prea mult somn era chiar și mai dăunător.

Se uită peste drum la clădirea lui Michael, amplasată între alte clădiri ale orașului. După aspectul încăperii circulare de deasupra, era un proiect victorian. El a fost de acord să se mute cu Michael, dar se părea că acum va trebui să-l convingă pe Michael să se mute cu el, în loc să se culce pe acoperișul de vizavi.

Ridică o sprânceană la prietenul său ciudat. Casa avea tot confortul modern, pe care cineva atât de bătrân ca ei puteau să și-l dorească, inclusiv paznici care să țină demonii la distanță, așa că de unde nevoia bruscă de aer proaspăt care mirosea a ploaie?

Știa că Michael s-a simțit vinovat că nu s-a aflat prin preajmă când el a dispărut și a fost îngropat. Deși Kane încercase să-i iasă din minte, încă nu-i spusese lui Michael că, dacă ar fi încercat, ar fi putut să-i citească gândurile. Era doar ceva ce un prieten nu-și dorea să știe cu adevărat... în afară de asta, avea un sentiment că era singurul cu această putere.

Să-l abandoneze nu era ceea ce gândea Michael în seara asta... ci atenția îi fuse atrasă în primul rând de motivul pentru care a părăsit țara... Damon, fratele lui Michael. Kane nu-l văzuse pe Damon de când și-a revenit în simțiri... sau ceea ce rămăsese din ele, dar amintirile pe care le avea erau în mare parte bune. Se vedea de la o poștă că Damon avea un temperament sălbatic și amândoi i-au dat lui Michael o frumoasă durere de cap când încerca să țină pasul cu ei.

Kane aruncă o privire în jos și observă că Michael se juca cu inelul pe deget, în timp ce se gândea la Damon. Nu a trecut mult timp până când somnul l-a ajuns pe Michael și au început visele pline de viață. Cu cât visele erau mai lungi, cu atât mai mult Kane afla ce ascundea Michael. El și-a închis ochii, blocând sunetele orașului și concentrându-se pentru prima dată pe durerea altcuiva.

El a fost surprins să se descopere nu doar asculta visele, ci și capta unele secvențe vizuale fugitive de acum patruzeci de ani. El a văzut cum s-a desfășurat totul din perspectiva unui outsider, și totul i se derula prin față ca un film tragic.

Michael simțise nevoia să-l vadă pe Damon pentru prima dată în mai mult de un secol. Când și-a găsit fratele, totul părea bine. Damon huzurise fiind bine văzut în ochii înaltei societăți din Londra, iar Michael i se alăturase pentru o vreme. Au ținut-o tot într-o distracție până când au întâlnit o fată... Katie.

Cei mai râvniți burlaci au fost invitați la petrecerea ei de 18 ani, inclusiv frații. Era cu adevărat frumoasa balului. Ceea ce a început ca o simplă competiție frățească s-a transformat într-un joc periculos al geloziei. Tot ce era între ei părea să se transforme într-o competiție. Ei pierduseră săptămâni în șir într-un război tăcut unul împotriva celuilalt pentru a-i câștiga afecțiunea.

Damon îi spusese să plece... să se întoarcă peste ocean, dar Michael nu putu să facă asta. Nu l-ar fi lăsat pe Damon să câștige, alungându-l pe el. Pe măsură ce rivalitatea frățească s-a ascuțit, s-au trezit unul la gâtul celuilalt din cauza aceleiași fete. Nu era ca și cum ea ar fi fost sufletul lor pereche sau ceva, deși ambii erau foarte obsedați de ea. Se părea că și Katie avea aceeași problemă... s-a îndrăgostit de amândoi și nu putea să aleagă.

Ceea ce era și mai aiurea despre triunghiul ăsta amoros era că Katie credea că frații erau oameni... nu i-au dat niciodată vreun motiv să gândească altfel.

Au luat-o pe Katie la dans în acea seară, dar aceasta a fost o greșeală mortală. Tensiunea dintre bărbați era prea mare. După doar o oră de nerăbdare fatală în timp ce unul sau altul dansa cu ea, frații au ajuns în final la un schimb de lovituri. Ei nu și-au dat seama cât de mult și-au pierdut cumpătul până când ochii lor și-au schimbat culoarea, și și-au înfășurat mâinile în jurul gâtului celuilalt iar picioarele lor au părăsit pământul.

Nici măcar nu o văzuseră alergând. Michael și Damon și-au revenit din furie când au auzit scârțâitul anvelopelor și zdrobitura metalelor în fața sălii de dans. Când au ajuns la ea... era moartă.

Când Damon s-a îndreptat spre ea cu intenția vădită de a încerca să o reînvie cu sângele lui de vampir, Michael îl opri, pentru că mulțimea se adunase deja. Damon se întoarse cu adevărat împotriva lui, dând vina pe Michael că nu a plecat când i-a spus.

S-au luptat după aceea luni întregi... ajungând la armistiții din când în când pentru a schimba cuvinte sentimentale, dar întotdeauna s-a ajuns la alte lupte. Michael știa că Damon devenea din ce în ce mai întunecat și că Damon dorea să-l omoare. Dacă chiar ar fi încercat, Michael s-ar fi apărat și unul dintre ei ar fi murit.

Atunci Michael a făcut ceva ce a jurat că nu va face... s-a dus să-l vadă pe Syn. Syn era primul vampir. El adormise și nu se trezise de secole, dar Syn nu era mort pentru că nu putea să moară... cel puțin nimeni nu știa despre asta. Nu erau siguri de ce a ales să doarmă în ultimele câteva secole, dar se părea că Syn aștepta ceva ce nu se întâmplase încă.

Michael s-a plimbat în jurul statuii care marca locul de odihnă al lui Syn în interiorul mausoleului. Știa că Syn era adânc dedesubt. Vorbea cu mormântul gol, auzându-și cuvintele formând un ecou în jurul lui... uneori în șoapte și alteori în strigăte asurzitoare.

Lupta cu Damon îl înnebunea, nu intenționase niciodată să meargă așa de departe. Nici măcar nu era sigur că vreunul dintre ei o iubea cu adevărat pe fată. El simți că inima lui îi sărea din piept din cauza durerii pe care i-o provocase fratele său... și Katie. Nu știa dacă Syn asculta, dar era suficient ca cel puțin să spună și altcuiva adevărul.

Ochii statuii se mișcară privindu-l. Era întocmai imaginea lui Syn, dar fără culoare. Flacăra lumânărilor aprinse în jurul lui pâlpâia și scădea dar apoi se întețea din nou, în timp ce statuia se mișca. Cuvintele șoptite răsunau de la pământ într-o limbă uitată de demult.

Tăcerea ce urmă era ca un tunet liniștitor, iar Michael știa că Syn îl iertase chiar dacă Damon nu o făcuse. Își frecă palmele peste brațe, încercând să-și alunge frisoanele. Syn era un om al magiei și Michael se întrebă ce vrajă se târâse adânc în el.

Se ridică și se grăbi să iasă din catacombe și din mausoleu, doar pentru a-l găsi pe Damon stând acolo și așteptând. Din nou, s-a auzit un schimb de cuvinte ușoare care transmiteau emoții, dar nu dură mult până să se încălzească. Michael voia doar ca totul să se termine... a vrut să-și îmbrățișeze fratele și să o ia de la început.

Damon a înțeles greșit declarația sa și înainte ca Michael să-l oprească, scoase un țăruș din lemn din interiorul sacoului său. Michael simți cum lemnul îi pătrunde inima și căzu în genunchi. Uitându-se în sus la Damon, și-a deschis gura ca să spună ceva, dar tot ce a putut să iasă fu un gâlgâit.

Michael a căzut pe o parte, simțind că sângele i se oprește în vene și se transformă în cenușă, în timp ce privirea lui devenea încet neagră.

Cu lacrimi în ochi, Damon s-a împiedicat și a căzut știind că era acum blestemat. Vocea lui Syn începu să-i răsune în minte, făcându-l să strige. El și-a luat capul în mâini și s-a aplecat în încercarea de a face să tacă acea voce, dar pe Syn nu puteai să-l aduci la tăcere.

În acel moment totul din interiorul lui Michael a revenit la viață cu dorință de răzbunare. Simțind durerea îngrozitoare a străpungerii din piept, care încă-l ucidea, el s-a întins și și-a scos lemnul din inima lui. Durea la fel de tare la ieșire pe cât a durut la intrare.

− Damon! a strigat Michael pe când se lupta să stea în picioare și-l căuta pe fratele său. Merita fiecare gram de durere pentru ca să vezi privirea de pe fața lui Damon când și-a dat seama că Michael era în viață.

Michael a lăsat să-i alunece țărușul însângerat pe lângă mânecă și, într-o clipă, l-a înjunghiat pe Damon. − Simte asta frate!, strigă el pe când îi întorcea favoarea. O parte din el era îndurerată de moarte să facă asta, dar cumva trebuiau să se oprească odată.

Când Damon a înviat, Michael s-a așezat pe pământ pentru a încerca să-și tragă respirația. Michael înțelese ce făcuse Syn... ce au însemnat cuvintele din aerul catacombelor. Era o vrajă pe care numai Syn o putea face și era imposibil ca Michael și Damon să se omoare unul pe celălalt... poate chiar imposibil să moară oricum. Da, puteau să se omoare unul pe celălalt... dar își făceau doar rău.

Au murit de mai multe ori după acea noapte, mereu de propriile lor mâini. Michael în cele din urmă a renunțat și a venit acasă, lăsându-și fratele de cealaltă parte a pământului. Știa că era inutil să încerce să ajungă la sufletul fratelui său și deși inima îi țipa că totul nu era pierdut, Michael era încă nesigur.

Kane și-a ținut intenționat gura închisă pe când Michael a ieșit din amintirea coșmarului. A clipit întrebându-se dacă dacă intruziunea atât de adâncă în mintea lui Michael l-ar fi făcut să retrăiască atât de clar acele amintiri. Dacă era așa... atunci i-a părut rău imediat ce mirosi sarea din aer. El a dispărut chiar înainte ca Michael să se întoarcă să privească crucea chiar când soarele începu să se ridice.

*****

Alicia puse mai mult ruj, încercând să scape de fața nevinovată care o privea înapoi din oglindă. Era supărată, nu pe Kane pentru că i-a luat cartea de vrăji... la urma urmei, era cartea lui Kane. Dar era supărată pe toți ceilalți pentru că o tratau ca pe un copil. Locuia la un club de noapte, pentru Dumnezeu.

Poate că a crescut departe la internat, dar asta nu era o grădiniță. Era, totuși, o panteră și ar fi putut avea grijă de ea însăși. Din cauza regulilor stricte și a ochilor atenți ai profesorilor, Alicia a dobândit arta de a se strecura pentru a-și câștiga libertatea. Partea ei animalică nu agrea niciodată să fie într-o cușcă.

Acum că era acasă și că familia ei avea nevoie de protecție, nu era corect ca toți să facă corp comun și să o lase pe ea deoparte. Dacă Micah ar fi fost aici, i-ar fi înțeles nevoile și oricât de protector ar fi fost nu ar fi încercat niciodată să-i ia libertatea. Asta era cu siguranță ceea ce aprecia ea la Kane... i-a ținut partea astăzi ca și cum ar fi înțeles prin ce trece.

Aici se punea problema cea mai mare. Micah lipsea și ea dorea vezi bine să-l găsească chiar dacă ar fi trebuit să se înfrunte cu fiecare persoană paranormală din oraș ca să o facă... începând cu vampirii și vârcolacii.

Se încruntă la ea însăși în oglindă, știind că a greșit totul încercând să folosească o vrajă în cimitir. Până în acel moment, nu și-a dat seama că erau două feluri de vampiri complet diferite.

În timpul scurtelor vizite acasă, nu l-a întâlnit niciodată pe Michael sau de fapt pe vreun alt vampir, iar singurul care venise să o viziteze la școală în mod regulat fusese Micah. Obișnuia să vină la școală și să-i semneze ieșirea pentru weekend-uri și vacanțe. În timpul acelor vizite se îndreptau spre pădure unde el a învățat-o să lupte cu și fără arme.

Când nu se antrenau, se transformau și fugeau, bucurându-se de libertate. Din cauza lui Micah, era mai deșteaptă, mai rapidă și mai puternică decât majoritatea shifterilor de sex feminin. Micah a fost întotdeauna eroul ei și el era singurul din familie care nu credea că să fii fată ar fi fost vreun handicap.

Își amintea încă de prima dată când Micah o scosese din școală pentru weekend. Se urcaseră în păduri și și-au ridicat o tabără apoi Micah i-a spus că vor merge să alerge. Alicia nu a avut niciodată o astfel de ocazie și a fost atât de entuziasmată că atunci când s-a transformat, a plecat la viteză maximă și a făcut trei ture complete în jurul taberei.

Când s-a oprit, s-a uitat la Micah, care se ținea de șolduri și râdea. La început, a crezut că râde de ea, dar se pare că râdea de cât de aiurea era restul familiei. Niciunul dintre ei nu și-a pierdut timpul să o învețe despre moștenirea ei de panteră și nici nu i-au permis să alerge prea mult. Doar privind-o îmbrățișând libertatea, i-a dat impresia unui pisoi care iese afară pentru prima dată.

Ea a crescut crezând că toți vampirii erau monștri, pentru că asta îi învățase Nathaniel pe copiii lui. Nathaniel se înșela. Dacă Kane nu ar fi fost eliberat din mormântul unde l-a țintuit tatăl ei, atunci ar fi fost cu siguranță ucisă la cimitir noaptea trecută.

Era recunoscătoare că Kane fusese acolo ca să o salveze, dar nu avea de gând să se oprească din căutarea fratelui ei iubit. Va fi mai atentă de data asta. Putea să-i mulțumească lui Kane pentru încă un lucru... din cauza lui, Michael o sărutase. Se întreba dacă Michael vedea doar un copil când se uita la ea. Cumva se îndoia de asta. Ea a zâmbit în oglindă. A fost un sărut dat dracului.

Se întoarse împrejur în fața oglinzii, asigurându-se că nu arăta ca un copil așa cum o tratau cu toții. Fusta din piele neagră avea un fermoar care mergea de la tiv la mijlocul coapsei până sus de tot și ea îl lăsă desfăcut de la jumătate în jos. Cămașa neagră era fabricată dintr-un material foarte ușor și transparent, cu o porțiune mică de mătase, atașată în partea inferioară.

Își pusese niște șuvițe de păr blond strălucitoare în sus pe sub peruca model Cleopatra pe care o găsise într-un cufăr de costume de Haloween strânse în pod. Chiar și ea trebuia să admită că ținuta asta mulată, o făcea să arate sexy ca naiba.

Ar fi pariat bani că dacă ar fi văzut-o acum Quinn sau oricine o cunoștea, nu ar fi avut nici o idee că era chiar ea. Quinn era atât de ocupat s-o urmărească pe Kat și încerca să se comporte ca și cum nu era adevărat, că nu-i acorda oricum nici o atenție Aliciei. Acum că el și Kat erau împreună... își îndrepta atenția asupra partenerei sale. Ceea ce a făcut cel mai mult a fost să pună doi gardieni s-o păzească pe Alicia și le-a ordonat să o țină ascunsă până când va decide că este suficient de sigur ca ea să iasă și să se joace.

Gardienii ei erau proști ca niște bolovanii, cu mult mușchi dar fără creier. Nu îi va lua prea mult pentru a-i păcăli și pentru a scăpa din mica ei închisoare. Va merge diseară să-l caute pe Micah, cu sau fără aprobarea lor.

Quinn i-a spus că Micah i-a părăsit pe propriile sale picioare și că știa calea înapoi dacă dorea să se întoarcă acasă, dar ea știa că Micah nu putea pleca... cel puțin nu fără să o ia și pe ea cu el. Micah avea probleme... putea să simtă asta. Alicia și-a încordat umerii și și-a înclinat bărbia cu neîncredere.

Cu toată această piele la vedere, spera că va arăta ca o prostituată pentru vârcolacii răpitori sau ca o posibilă cină pentru un vampir care nu bănuiește nimic. Era sigură că dacă s-ar lupta cu oricare față în față, atunci i-ar fi putut face să vorbească înainte să îi omoare.

Ea făcuse destulă muncă de spionaj pentru a-și da seama ce se întâmpla cu adevărat și nu dădea deloc vina pe Kane. Atâta timp cât un vampir nu era Michael sau Kane, atunci putea fi omorât. În ceea ce privește vârcolacii... dacă erau implicați în comerțul cu sclavi sau îl aveau pe Micah, atunci nu erau mai buni decât vampirii fără suflet.

Și-a strecurat cristalul în formă de inimă în jurul gâtului. Era mai mult decât un simplu accesoriu de modă. Ea studiase magia de atâta timp cât își putea aminti că acest cristal va face imposibilă încercarea de a ajunge sub vreo vraja de vampir de data asta... chiar și a unui vampir puternic ca Kane sau Michael. Și își aminti de asemenea și câteva vrăji simple din cartea pe care Kane o luase de la ea.

În seara asta avea de gând să afle cum era să fii parte din această familie... ea urma să lupte în acest război, fie că fraților ei și jaguarilor le plăcea asta sau nu.

*****

Damon se aplecă în scaunul tapițat prea tare și se uită în șemineu privind flăcările care se potriveau cu umbrele pe care le aruncau în incinta de cărămidă. Luând paharul de vin roșu, se uită la vârtejul din pahar și simți cum îl părăsește calmul de tot. Îl auzea din nou pe Syn.

Pe când sticla se spărgea pe cărămizi, el își apăsă cu degetele pe tâmpla din stânga, știind că tocmai și-a trezit gustarea de la miezul nopții.

Bruneta delicioasă s-a așezat pe pat în stânga lui și se îmbufnă văzând că era singură pe cearceafuri. Ieșind din pături, ea a făcut un adevărat spectacol de unduire senzuală mergând spre el peste saltea, dar el nu i-a dat timp să creadă că asta va funcționa. Mai repede decât putea detecta ochiul uman, Damon ajunse lângă pat, cu degetele înfășurate ferm în jurul gâtului ei.

Nu trebuia să-i deterioreze frumusețea sau să o rănească, ci doar să o țină nemișcată pe când i se măreau pupilele și o punea complet sub vraja lui. Până în acest moment, nu avuse nevoie să facă acest lucru. Ea fusese un partener foarte doritor, dar acum era timpul să pună capăt prieteniei lor minunate. Încet, deschizând gura, el și-a dezvăluit colții ascuțiți. Nu știa de ce, dar fetele reacționau întotdeauna la fel.

Ochii ei s-au mărit cu groază și el sufocă repede strigătul care își făcea loc în mintea ei amorțită. Fetele muritoare erau inutile... la fel cum fusese Katie. Încă mai putea auzi strivirea metalelor și asta îi întuneca starea de spirit.

− O să-ți fac o favoare, fetițo. Un colț al buzei i se înălță sugerând un zâmbet sarcastic: − Ai venit în Los Angeles să devii model, dar acest oraș este plin de alte fetițe care își doresc aceleași lucru așa că vei face ce îți spun eu. Crede-mă... așa e cel mai bine.

A tras-o mai aproape și a privit mai profund în ochii ei. − Urăști locul ăsta. Urăști Los Angeles și vrei să te întorci în micul oraș necunoscut de unde te-ai târât. Dacă rămâi aici, monștrii se vor folosi de tine așa cum am făcut-o și eu. Du-te acasă și găsește băiatul a cărui inimă ai rănit-o când ai părăsit orașul și imploră-l să te ierte, pentru că nimeni nu te va dori aici vreodată.

Îi dădu drumul gâtului și-o privi cum clipea în lacrimi când se prăbușea pe saltea. Nu avea chef să o asculte cum plânge. − Trebuie să pleci... acum. El și-a întors spatele la ea și a traversat camera să se uite pe fereastra. În ceea ce îl privește, tocmai făcuse fapta bună a zilei. Acest oraș era o mizerie oricum.

Cu colțul privirii sale, a văzut câțiva vampiri tineri trecând repede după colțul unei clădiri pe o alee. Se întrebă cum ajung toate creaturile astea fără sufletele în Los Angeles, care părea să fie copleșit de ele.

A uitat tot despre fata de pe pat când a auzit ușa de la apartament trântindu-se... da, îi făcuse o favoare. Era norocoasă că o găsise el în locul monștrilor care se târau chiar acum pe străzile din LA... și nu vorbea doar despre paranormali. A deschis ușile balconului și a pășit în aerul nopții inspirând adânc.

El ar fi părăsit dealurile rotunde ale orașului tăcut în momentul în care ar fi simțit că Syn începe să se agite în mormânt. Fiind atât de aproape de vampir, el chiar anticipase trezirea lui Syn de luni întregi și nu voia să rămână aici la această reuniune. Syn n-avea prea multă înțelegere față de cei fără suflet și chiar acum Damon știa că sufletul lui era slab. Avuse o retrospectivă despre cum arăta sufletul lui Kane la biserică și se întreba dacă și sufletul său era într-o formă atât de rea.

L-a urmărit pe Michael de la distanță de mai multe ori de când venise la Los Angeles și l-a înfuriat faptul că sufletul lui Michael era atât de puternic încât se putea vedea asta în aura lui. El a văzut sufletul lui Michael la biserică, când cel căzut îl luase de mână pe Michael. Michael era fericit aici înconjurat de prieteni, pe când Damon se înconjurase doar de prieteni de vreme bună și aventuri inutile de o noapte.

Era timpul lui Damon să îngroape securea... dacă s-ar fi putut abține să nu o îngroape adânc în spatele lui Michael. Nu l-ar fi deranjat, dar acum, că Syn era complet treaz, ar fi trebuit să joace după reguli... ceva la care nu fusese niciodată foarte bun nici chiar înainte de războiul lui cu Michael. Damon îi simțise dezamăgirea lui Syn, când își revăzu amintirile.

Era o singură ființă în această lume de care Damon era cu adevărat speriat... Syn. Syn era o enigmă chiar și pentru paranormali. Deci iată-l aici, gata să-l ierte pe Michael doar doar o să și-l alunge pe Syn din capul lui. În plus, să urmeze ordinele nu a fost niciodată una dintre punctele sale forte.

− Folosește furia curățând orașul fratelui tău de cei răi, înainte să devii unul dintre ei, îi șopti vocea lui Syn în sufletul lui avertizându-l și făcându-l pe Damon să-și scrâșnească dinții.

− Știu, să-ți iubești pe fratele și să-l protejezi pe cel nevinovat. Am înțeles. Damon a sărit peste balustradă, chiar urmărind să omoare ceva. Mirosind magie și sânge în aer, el a coborât de unde era cocoțat în stradă.