Poezii Minunate

Limba română e divină

Da! Asta o spun chiar eu

Căci ea este consangvină

Cu limba lui Dumnezeu

Ea provine din natură

Și-i onomatopeică

Cu ea scrii literatură

Estetic-poetică

Ea e limba tuturor

Celor ce sunt animate

Căci natura-i autor

Cuvintelor ei exprimate

Căci termenul românesc

Este etimonul multor graiuri

Din care cuvinte cresc

Ce-s spuse pe alte plaiuri

Ea este un fundament

Al limbilor numit-latine

Și-i al lumii ornament

Pentru limbile străine

Ea-i bazată pe morfeme

Auto-explicative

Și-i rostită pe foneme

Eufonico-native

Ea-i o limbă muzicală

Cu tentă simfonică

Cu-o valoare lexicală

Și foarte armonică

Ea e muzică și vers

Și-i bazată pe știință

Născută din Univers

Din divina conștiință

Tot timpul cât o vorbești

Ea răsun-a melodie

Și d-aceea o iubești

Căci ea e o rapsodie

Pentru că e prețioasă

Ea în veci n-o să apună

Astă perlă grațioasă

Limba noastră cea română