Czytaj książkę: «Depresia»

DEPRESIA

Când tristețea devine patologică

Juan Moisés de la Serna

Traducere de Nicoleta Nagy

Editorial Tektime

2019

“DEPRESIA: CÂND TRISTEȚEA DEVINE PATOLOGICĂ”

De Juan Moisés de la Serna

Traducere de Nicoleta Nagy

© Juan Moisés de la Serna, 2019

© Ediții Tektime,2019

Toate drepturile rezervate

Distribuit de Tektime

https://www.traduzionelibri.it

Nu este permisă reproducerea totală sau parțială a acestei cărți, nici încorporarea sa într-un sistem informatic sau transmiterea sa sub orice formă sau prin orice mijloace, electronice, mecanice, prin fotocopiere, prin înregistrare sau prin alte mijloace, fără permisiune prealabilă și în scris a editorului. Încălcarea drepturilor de mai sus poate constitui o infracțiune împotriva proprietății intelectuale (Art. 270 și în conformitate cu Codului Penal).

Mai multe informații la CEDRO (Centrul Spaniol pentru Drepturile de Autor), dacă aveți nevoie să fotocopiați sau scanați orice fragment din această lucrare. Puteți contacta CEDRO prin intermediul sitului www.conlicencia.com sau prin telefon pe 91 702 19 70/93 272 04 47.

Prefață

Viața este plină de evenimente pozitive și negative care ne influențează gândirea și comportamentul, precum și ceea ce simțim.

Tristețea provine de obicei dintr-o pierdere sau un eveniment negativ sau pur și simplu pentru că așteptările noastre nu au fost împlinite.

Această tristețe poate fi temporară, durând ore, zile sau chiar săptămâni, dar când această tristețe se prelungește și schimbă modul în care ne simțim, gândim și acționăm, ne putem confrunta cu o problemă mai gravă, Depresia.

Mulțumiri

Doresc să mulțumesc tuturor celor care au colaborat și contribuit la realizarea acestui text, în special Doamnei Mayca Marín Valero, psiholog și Directoare al Departamentului de Educație al Federației Spaniole de Parkinson și Domnului Ferrán P. Blázquez, profesor al Universitații Michoacana de San Nicolás de Hidalgo (Mexic).

Cuprins

Prefață

Cuprins

Capitolul 1. Tristețea

Capitolul 2. Doliul

Capitolul 3. Distimia

Capitolul 5. Depresia Post-partum

Capitolul 6. Depresia, Definiție și Simptome

Capitolul 7. Originea Depresiei Severe

Capitolul 8. Tratarea Depresiei

Capitolul 9. Îngrijirea unui membru al familiei cu depresie

Despre Juan Moisés de la Serna

Dedicată părinților mei

Capitolul 1. Tristețea

Cele mai frecvente probleme observate în terapie sunt legate de emoții. Manifestarea lor excesivă cauzeaza stres și anxietate, inhibarea lor cauzând tristețe și depresie.

Aceasta nu este doar datorită faptului că oamenii sunt mai sensibili la aceste probleme - și de aceea apelează la terapie psihologică mai des, ci și datorită faptului că sunt cele mai frecvente probleme, mult mai mult decât orice alte tulburări în domeniul sănătății mintale.

Tristețea este o stare în care o persoană nu se mai simte “împlinită” sau cel puțin “normală”, fiind considerată una dintre emoțiile de bază, împreună cu fericirea sau teama.

Tristețea este generată de multiple evenimente, de la pierderea unei persoane iubite, până la neatingerea unui obiectiv, dar, probabil cel mai grav motiv este prezența unei boli, mai ales dacă este o boală incurabilă sau cronică.

Relația dintre sănătatea fizică și cea mentală nu mai este contestată de mult. Când cineva suferă de o boală, acest lucru are un efect direct asupra dispoziției lui, iar dispoziția lui are un efect direct asupra restul sferelor din viața persoanei, inclusiv modul în care acesta relaționează cu el însuși și cu ceilalți.

Când o persoană nu se simte bine, de exemplu, când suferă de o boală cronică, acest lucru poate modifica în mod semnificativ starea ei de spirit, putând duce la depresie.

Dar când apar simptomele depresiei, situația se agravează, deoarece efectele lor asupra sănătății sunt majore, reducând calitatea vieții datorită declinului în dispoziție, precum și al sistemului imunitar, ceea ce creează un cerc vicios pentru pacient.

Cu cât o persoană se simte mai rău fizic, cu atât se va simți mai rău psihologic, și cu cât va simți mai mult simptomele depresive, cu atat corpul său va răspunde nefavorabil, ceea ce va împiedica recuperarea.

Consecințele acestui cerc vicios sunt o agravare a simptomatologiei, care la rândul ei agravează calitatea vieții pacientului, facându-l mai puțin tolerant la ceea ce i se întâmplă, ducand la un prognostic mai rău, în comparație cu un pacient care nu are simptome depresive asociate.

Prin urmare, este foarte importantă detectarea primelor simptome de depresie, pentru a putea fi tratate cât mai curând posibil, evitând progresul simptomelor și dăunarea sănătății pacientului. Una dintre dificultăți este tocmai tratamentul, deoarece, uneori, medicația este incompatibilă cu boala cronică, de aceea este necesară concentrarea exclusiv pe psihologie. Dar, cât de mulți oameni care suferă de o boală cronică au depresie ?

La această întrebare doresc să răspundă cei de la Department of Community Health Nursing, Al Farabi College, Riyadh, împreună cu Psychiatric Health Nursing, Faculty of Nursing, The University of Jordan, Amman și Psychiatric Health Nursing, King Hussein Cancer Center, Amman, împreună cu Al Farabi College, Riyadh, și Department of Medical Surgical Nursing, College of Nursing, King Saud University, Riyad (Iordania) care au efectuat un studiu a căror rezultate au fost publicate în jurnalul științific Psychology[1].

La studiu au participat 806 pacienți, dintre care 45% femei și restul bărbați. Toți participanții sufereau de o boală cronică de cel puțin șase luni, precum: diabet de tip II, artrită reumatoidă, boli cardiovasculare, cancer sau boli pulmonare.

Au fost excluși din studiu cei cu antecedente de probleme de sănătate.

Au fost utilizate șase chestionare traduse în limba arabă, Multidimensional Scale of Perceived Social Support, pentru a analiza percepția pacienților privind sprijinul social, Beck Depression Inventory-II (B.D.I-II) pentru a evalua prezența simptomelor depresive, Psychological Stress Measure (P.S.M.) pentru a evalua nivelul de anxietate, inventarul C.O.P.E. pentru a evalua gestionarea stresului, Life Orientation Test (LOT-R) pentru nivelul de optimism și Satisfaction with Life Scale pentru nivelul de satisfacție cu viața.

Rezultatele indică faptul că jumătate dintre pacienții cu boli cronice prezintă simptome depresive, dintre care 27% au simptome de depresie ușoară și 31% au simptome de depresie moderată.

De asemenea, pacienții demonstrează un nivel scăzut de optimism în jumătate din cazuri, o abilitate moderată de gestionare a stresului, deși au un nivel înalt de satisfacție a vieții, niveluri moderate de stres și niveluri joase de percepție a sprijinului social.

Trebuie menționat faptul că aceste rezultate au fost obținute prin chestionare răspunse de către pacienți, de aceea unele rezultate sunt mai bune decât s-a presupus anterior, precum nivelul de satisfacție al vieţii sau al nivelelor de stres.

Una dintre limitările studiului este tocmai populația analizată, deoarece pacienții sunt dintr-o populație specifică, locuitori ai Iordaniei, un popor cu o cultură, religie și idiosincrazie foarte specifice. Din acest motiv, se consideră a fi necesare alte studii pentru a verifica dacă rezultatele sunt replicate în alte populații.

De asemenea, faptul că în cadrul grupului, pacienții au diagnostice de boli grave disparate, și cu prognosticuri diverse, precum diabetul împreună cu cancerul, ar fi putut afecta rezultatele.

Ideal ar fi un singur grup de pacienți bolnavi cronic și observarea numărului celor cu simptome depresive, deoarece informațiile obținute ar avea o validitate mai mare.

Există relație între depresie și nivelul economic?

Au fost investigați mulți factori ce ar putea fi favorabili pentru protejarea persoanei de depresie sau ar ajuta-o să o depășească în cazul în care se manifestă.

Sprijinul social a fost considerat fundamental atât la nivel preventiv, cât și în promovarea recuperării din depresie.

De asemenea, există alte circumstanțe care pot provoca depresia, precum ruina economică, pierderea unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă, etc.

Acestea pot declanșa o perioadă rezonabilă de “durere”, sau pot deveni cronice și se transformă în depresie.

Trebuie ţinut cont de faptul că depresia are trei componente: afectiv, comportamental și cognitiv. Acești factori sunt interconectați într-un mod în care se autoalimenteaza, formând un cerc vicios dificil de rupt fără ajutor terapeutic specializat.

În ceea ce privește componenta cognitivă, gândurile devin catastrofale, pesimiste și fără soluţie a situatiei prezente.

Când o persoană este expusă unei realități nefavorabile, gândurile catastrofale coincid cu realitatea sa, astfel încât gândurile sale sunt întarite și astfel, acestea, vor favoriza debutul depresiei. Deci, există relație între depresie și nivelul economic?

La această întrebare se poate răspunde mulțumită unui raport publicat de către Departamentul de Sănătate al guvernului din Puerto Rico, elaborat în 2013 [2].

Ei au analizat diverşi factori care pot influența prezența depresiei. Un proiect amplu a fost realizat pentru detectarea comportamentelor riscante în rândul populației în conformitate cu programul The Behavioral Risk Factor Surveillance System (B.R.F.S.S.).

În acest scop, a fost efectuat un sondaj telefonic pe un eșantion de 6000 de locuitori reprezentând 0,21% din totalul populației. Toți participanții au fost peste optsprezece ani, cea mai mare parte hispanici (98,5%), 64% femei și restul bărbați.

Datele au fost, de asemenea, colectate pe grupe de vârstă, nivel educațional și venit.

Rezultatele arată că persoanele între patruzeci și cinci și cincizeci și patru de ani; și cincizeci și cinci și șaizeci și patru de ani, sunt cele care suferă cel mai mult de depresie, ajungând la un nivel de 25,7% și, respectiv, 30,7%, cu mult peste nivelul de 5,9% al celor între optsprezece și douăzeci și patru de ani.

De asemenea, persoanele cu mai puține studii (fără școlarizare terminată) au un nivel mai ridicat de depresie, 21,3%, în comparație cu cei care au finalizat studii universitare, cu un procent de 14,4%.

De asemenea, statistica separă respondenții în șase tranșe în funcție de venit. Cei cu un venit mai mic de 15000 de dolari sunt cei care suferă cel mai mult de depresie, 23,2%, în comparație cu cei cu un venit mai mare de 75000 de dolari, 9,2%.

Una dintre limitările acestui studiu - și caracteristic metodei de colectare de date prin telefon - este că pentru un motiv sau altul unele persoane nu au o linie telefonică și sunt excluse. Prin urmare, studiul este polarizat, pentru că lasă o parte din populație neinvestigată, probabil pe cei cu resurse economice scăzute.

O altă limitare a studiului este că rezultatele nu disting între tipul de depresie, fie depresie severă sau distimie.

Datele prezentate nu permit compararea grupurilor, ceea ce ar putea aprofunda diferențele constatate între grupuri pe baza variabilelor analizate.

În ciuda limitărilor menţionate, importanţa rezultatelor trebuie salvată prin dezvăluirea profilului a acelor persoane care sunt cele mai expuse depresiei: cei cu un nivel scăzut de educaţie, cu o vârstă cuprinsa între patruzeci si cinci și saizeci si patru de ani sau cu un venit mic.

În caz contrar, persoanele care par a fi cele mai protejate de a suferi de depresie, sunt tinerii între optsprezece și douăzeci și patru de ani, cei cu educație universitară, cei care câștigă între 35000 dolari și 49999 dolari sau mai mult de 75000 dolari.

Prin urmare, și ca răspuns la întrebarea iniţială, se pare că există relație între depresie și nivelul economic, dar aceasta nu este o relaţie directă, deoarece cu cât venitul este mai ridicat, rata de depresie este mai mică. Drept dovadă, cei care câștigă între 50000 dolari și 74.999 dolari, suferă de un procentaj de depresie similar cu cei care câștigă mai puțin, în mod asemanator cu cei care câștigă între 25000 dolari și 349999 dolari.

Deși studiul nu intră în evaluările teoretice ale explicațiilor în acest sens, pare logic să se considere că îngrijorarea privind lipsa banilor poate fi decisivă, precum și accesul la o cantitate mai mare și mai bună de resurse care ar putea preveni și atenua apariția primelor simptome ale depresiei înainte de a deveni cronice.

Care este costul depresiei în ţările dezvoltate?

Când vorbim despre depresie, de obicei, nu ne gândim la costurile asociate pentru societate ci mai degrabă ne gândim la persoana care suferă.

Dar aceasta nu este și abordarea administrațiilor publice care încearcă să îşi optimizeze resursele prin prioritizarea alocării banilor între servicii și departamente precum în investiţiile de materiale, cum ar fi personalul, pentru a-și putea distribui mai eficient serviciile.

Tulburările depresive afectează în principal sănătatea psihologică a pacientului, dar, de asemenea, și restul activităţilor sale zilnice, câștigul traiului sau capacitatea de a avea un somn odihnitor, efectele depresiei extinzându-se până la rude, colegi și prieteni.

Este normal să observăm o scădere a performanței academice sau de muncă, ceea ce în cazul unei severități mai mari a acestei tulburări poate duce persoana la pierderea locului de muncă, prietenilor și chiar a partenerului.

În prezent, există diverse metode de intervenţie terapeutică, de la psihoterapie, la farmacologie, până la terapia cu electroșocuri, atunci când farmacologia nu are rezultate.

Toate aceste intervenţii necesită personal specializat, dezvoltare tehnologică și un centru specializat, care rezultă în “cheltuieli” pentru administrații. Deci, care este costul depresiei în ţările dezvoltate?

Răspunsul a fost căutat de Institute for Epidemiology, Social Medicine and Health System Research, Hannover Medical School, Institute for General Practice, Goethe-University Frankfurt, și Institute of General Practice and Family Medicine, Friedrich-Schiller-University Jena (Germania) care au publicat rezultatele în jurnalul științific Depression Research and Treatment [3].

La studiu au participat șaptezeci de medici din reţeaua germană de sănătate, care au efectuat o reevaluare a pacienților diagnosticați cu depresie, informându-i în același timp de studiu și cerându-le consimțământul de a participa. Au participat șase sute douăzeci și șase de pacienți, dintre care 75,7% femei și 24,3% bărbați, care au fost evaluați de trei ori, când li s-a cerut să participe, la șase luni și apoi la un an.

Au fost colectate cinci date de la fiecare participant: medicația primită, vizitele la medicul de familie, vizitele la specialist, psihoterapia primită și numărul de spitalizări, costul acestora fiind extrase din tabele standardizate estimate de Biroul de Statistică Federală.

Rezultatele arată un cost mediu pe an, pe pacient cu depresie severă de 3813€. Nu au existat diferențe semnificative de cost între bărbați și femei, chiar dacă trei sferturi din participanți au fost femei.

Ceea ce în cifre macroeconomice implică cheltuieli anuale în Germania pentru pacienții cu depresie severă mai mare de 15.6 trilioane de euro.

Autorilor studiului li se pare o sumă excesivă, în ciuda faptului că este cea mai frecventă tulburare psihologică în rândul pacienților care vin la consultație. Prin urmare, ei sugerează îmbunătățirea în detectarea precoce a bolii cât și căutarea de tehnici și terapii noi mai eficiente pentru a reduce numărul de consultații și mai presus de toate pentru a reduce costul total de îngrijire al pacienților cu depresie severă.

Deși rezultatul este revelatoriu, nu oferă detalii legate de costul tratării depresiei, dacă este mai mult sau mai puțin costisitor decât alte boli sau alte condiții fizice tratate, astfel încât nu se poate estima dacă este o cheltuială excesivă sau nu pentru administrații sau dacă ar trebui să fie prioritizată față de alte boli considerând cheltuielile ridicate.

Rezultatele demonstrează că nu este o problemă minoră, datorită implicaţiilor sale, atât în ceea ce priveşte pacienții și sănătatea lor cât și din punct de vedere economic.

Dar, pentru a stabili un diagnostic și tratamentul, este necesar pentru început a se face diferența clară între depresie și tristețe, fiindcă tristețea nu generează întotdeauna o depresie severă.